Pentru românii care aspiră să ridice tricolorul în condiţii extreme, pe glob, criza financiară este, poate, una dintre cele mai dificile etape. Instructorul constănţean de Takeda Ryu şi Katori Shinto Ryu, Paul Dicu, care a reuşit să alerge, în acest an, 42 km prin deşert, în cadrul celui mai dificil traseu din lume, Sahara Maraton, se antrenează, în aceste zile, pentru o provocare şi mai grea: Marathon des Sables (Maratonul Nisipurilor), care se desfăşoară anual în Maroc şi în cadrul căruia va trebui să alerge cinci zile consecutiv prin Sahara, de-a lungul a… 250 kilometri!

În acelaşi timp, o tânără din Deva de numai 13 ani şi tatăl său, cu care constănţeanul este amic, se pregătesc să urce pe cea mai înaltă culme din Africa, pe temutul munte tanzanian Kilimanjaro. Deşi românii sunt în stare să înfrunte munţii şi deşertul, rezistă, însă, cu greu lipsurilor financiare. Astfel, pentru ca numele oraşului nostru să rămână în topul celor mai temerari oameni din lume, Paul Dicu este nevoit să-şi înfrângă orgoliul şi să accepte o sponsorizare. Cotidianul „Telegraf” va prezenta ambiţiile şi povestea unor oameni pentru care viaţa înseamnă mai mult decât supravieţuirea într-un top de supermarket. În ediţia curentă, Paul Dicu ne relatează dimensiunile luptei cu deşertul, pe care va trebui să-l înfrunte, anul viitor, între 1 şi 11 aprilie.

Reporter (Rep.): Cu ce se deosebeşte Marathon des Sables de Sahara Maraton, la care aţi participat?

Paul Dicu (P.D.): Este de cinci ori mai mare decât maratonul precedent. Este supranumită „regina ultramaratoanelor”, fiind considerată cea mai grea probă din lume. Greutatea nu constă în... 250 km, ci faptul că alergi în cinci zile consecutiv, cu un echipament de 10 kg în spate. În fiecare zi se aleargă între 33 şi 90 km, fără pauză. Echipamentul este specific cursei în deşert, unde ziua sunt 40-50 grade sub soarele arzător, iar noaptea, temperatura scade la 5, maxim 10 grade. Pe parcursul traseului, trebuie să dorm sub cerul liber în sacul de dormit. Sunt nişte etape stricte şi secrete pe care concurentul le află în dimineaţa zilei de cursă, când i se dau, în plic, indiciile şi dimensiunile traseului. Există, însă, o etapă specială, numită etapa „non-stop”: în zilele 4 şi 5 se aleargă 90 km fără oprire, ziua şi noaptea, şi trebuie să ajungem la o anumită oră, la punctul de control.

Rep.: Care sunt dificultăţile financiare înaintea înfruntării cu deşertul?

P.D.: Taxa de participare este 2800 euro, iar echipamentul este în valoare de 1200-1400 euro. Din această sumă, până pe data de 30 septembrie, când se încheie înscrierile preliminare, trebuie să achit 900 euro, iar restul banilor trebuie depus până pe 31 ianuarie 2011. Din România, sunt singurul participant. A mai fost un amic de-al meu, Gabriel Lascu, în 2008, dar el are cetăţenie elveţiană. ( Va urma.)