Academicianul Constantin Ciopraga a fost înmormîntat, ieri, la Iaşi, cu onoruri militare, el fiind unul din foştii prizonieri ai trupelor sovietice, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, între anii 1942 - 1946. Sute de ieşeni, personalităţi culturale şi oficialităţi locale i-au adus un ultim omagiu criticului şi istoricului literar, slujba de pomenire fiind ţinută de un sobor de 11 preoţi, în frunte cu ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la Biserica „Bărboi”. Trupul neînsufleţit al scriitorului a fost înhumat în parcela Eroilor a cimitirului „Eternitatea\". „Născut şi format în ţinutul Iaşilor, regretatul academician Constantin Ciopraga şi-a dedicat întreaga viaţă culturii şi literaturii, fiind cunoscut ca un prestigios istoric al literaturii române, eseist de înaltă clasă, personalitate marcantă a comunităţii literare româneşti. (...) Experienţa brutală a războiului, încercările grave ale frontului şi ale unei lungi captivităţi s-au materializat în experienţe capitale. (...) Verticalitatea sa morală, competenţa sa ştiinţifică şi spiritualitatea sa creştină au făcut din el o coloană de lumină a culturii şi literaturii române\", afirmă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, în mesajul de condoleanţe trimis familiei îndoliate.

Academicianul Constantin Ciopraga a decedat luni, la vîrsta de 92 de ani, cauza decesului fiind, cel mai probabil, potrivit apropiaţilor, un infarct sau o comoţie cerebrală. Constantin Ciopraga a fost istoric, scriitor şi critic literar. Născut la Paşcani, la 12 mai 1916, Ciopraga a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al.I.Cuza\" din Iaşi, în 1942, cu o licenţă în filologie modernă. În acelaşi an, este luat prizonier de trupele sovietice şi a fost eliberat în anul 1946. Ciopraga a sintetizat experienţa acestei perioade din viaţa lui în romanul „Nisipul\". În anul 1949, Constantin Ciopraga începe să predea la Facultatea de Filologie din Iaşi, fiind, pe rînd, asistent, lector, conferenţiar şi profesor pînă în anul 1983. Între anii 1959 - 1962 a fost profesor asociat de limbă şi civilizaţie română la Paris, predînd la Sorbona şi la Ecole Nationale des Langues Orientales Vivantes. La începutul anilor 1990, a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi director onorific al Institutului de Filologie Română „A.Philippide\".

Primele scrieri în proză le-a publicat în anul 1931, la revista „Luminiţa\" din Paşcani, el colaborînd, ulterior, cu publicaţiile „Curentul literar\", „Curier ieşean\" şi „Viaţa Basarabiei\". Printre operele lui Constantin Ciopraga se numără monografiile dedicate lui Calistrat Hogaş, George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, volumele „Personalitatea literaturii române\", „Poezia lui Eminescu\", „Propilee\", „Partituri şi voci\" şi traduceri din N.V. Gogol sau Nino Muccioli.