După ce a lansat, deja, trei cărţi-document cu un impact deosebit asupra opiniei publice româneşti, „Tragedia navei INDEPENDENŢA - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“, „Catastrofa navei Unirea - cel mai mare accident naval mondial din anul 1982” şi „Naufragiul navelor Paris şi You Xiu”, cunoscutul ziarist şi autor de carte Constantin Cumpănă revine în atenţie cu un alt subiect controversat. De această dată, apreciatul jurnalist de investigaţie a decis să „exploreze” mult mai în trecut, în urmă cu 80 de ani, viaţa şi faptele unui personaj învăluit în mister, Terente, cel supranumit „regele bălţilor”, unul dintre „eroii” negativi ai mitologiei naţionale. Cît a fost adevăr şi cît legendă din ceea ce s-a spus despre acest „bandit celebru şi amorez feroce”, care şi-a marcat epoca în care a trăit, urmează să constate chiar cititorii, în noua carte-document a lui Constantin Cumpănă, „Terente”, care va fi lansată pe data de 1 octombrie, de la ora 16.30, în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman“ din Constanţa. Lucrarea, în două volume, a apărut la Editura Telegraf Advertising şi reuneşte în paginile ei informaţii inedite despre controversatul Terente, prezentat în diferite şi numeroase secvenţe din cadrul epocii în care a trăit, astfel că cititorul va cunoaşte nu numai felul în care el a acţionat, ci şi obiceiurile, tradiţiile, hrana, îmbrăcămintea, sentimentele... modul de viaţă al oamenilor din acea vreme. Despre noua sa carte, Constantin Cumpănă a vorbit într-un amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, din care publicăm, astăzi, prima parte.

Reporter: Cum a apărut ideea scrierii unei cărţi despre Terente, unul dintre eroii negativi ai mitologiei naţionale?

Constantin Cumpănă: Cred că este vorba despre un răspuns la o provocare, aceea de a explora cît mai adînc în Timp, în Trecut. Dacă în cazul navei „Independenţa“, călătoria în Timp se oprea la 27 de ani, cînd s-a produs tragedia celor 42 de marinari români, dacă investigaţia în cazul catastrofei navei „Unirea“ se oprea în urmă cu 25 de ani, iar în cazul naufragiului navelor „Paris“ şi „You Xiu“ la numai 13 ani, în cazul Terente am efectut o „forare“ în Trecut de peste 80 de ani. De asemenea, trebuie să vă mărturisesc că, în urmă cu şapte ani, despre Terente am mai scris un serial de trei episoade chiar în „Dreptul la replică“ - fostul supliment al cotidianului „Telegraf“. Ei bine, plecînd de la aceste considerente, de la fascinaţia şi misterul pe care personajul şi faptele sale le-au transmis prin Timp, de la zvonurile şi legendele despre el, dar şi multe întrebări rămase fără răspuns, am considerat că toate acestea merită un loc între copertele unei cărţi. Chiar dacă a fost un „erou negativ“, Terente şi-a marcat epoca, a răzbit prin timp, este contemporan cu noi şi îşi va continua drumul spre eternitate. El a depăşit graniţa dintre anonimat şi notorietate şi, accentuez, chiar dacă displace unora, a intrat şi va rămîne în istorie, fie chiar şi cu faptele sale reprobabile... ca Lucreţia Borgia, Hitler sau Rîmaru, ca să dau cîteva exemple absolut întîmplătoare... În acest sens, doresc să vă fac o mărturisire. Abordînd pe acest personaj şi faptele sale, m-am gîndit tot timpul că subiectul poate fi considerat frivol. Este numai o impresie, pentru că cei mai mulţi dintre noi sîntem tentaţi să judecăm după aparenţe şi, să recunoaştem, în subiectivismul nostru, cauzat probabil de problemele cotidiene şi graba de a trece mai departe, omitem nu numai detaliile, ci şi profunzimea lor. Ne place sau nu, Terente a fost şi va rămîne un personaj din mitologia naţională, o figură, o emblemă sau un brand, un individ evadat parcă din generaţia acelor vremuri şi ajuns, iată, pînă în zilele noastre.

Rep.: Care au fost sursele de documentare privind stilul de viaţă şi epoca în care a trăit acest personaj controversat?

C.C.: În primul rînd am căutat în arhivele bibliotecilor judeţene din Constanţa, Brăila, Tulcea şi Galaţi, precum şi în cea a Academiei Române, dar şi în Arhivele Statului din Tulcea şi Brăila şi Arhivele Militare din Piteşti. Astfel, am găsit şi am lecturat mii, zeci de mii de pagini ale unor ziare, cărţi, reviste, almanahuri, microfilme etc., am reuşit să mă întorc în timp, în acele vremuri cărora le-a aparţinut Terente, despre care unii ştiu doar că răpea fete, alţii că era „un bandit celebru şi amorez feroce“, iar cei mai mulţi şi-l reamintesc cu nostalgie din versurile unui cîntec din copilărie: „Terente şi Didina se plimbă cu maşina!“. De asemenea, am fost de cîteva ori în documentare în locul natal al lui Terente, respectiv comuna Carcaliu din judeţul Tulcea, unde am stat de vorbă cu unii oameni din localitate şi am realizat fotografii...

Rep.: Cît a durat şi cît de dificilă a fost găsirea informaţiilor exacte despre acest brigand interbelic, care şi-a înspăimîntat contemporanii prin faptele sale?

C.C.: Documentarea s-a derulat pe parcursul a aproape doi ani. Cît despre dificultăţile întîmpinate... Orice investigaţie are părţile ei dificile. Documentarea nu înseamnă numai depistarea surselor, ajungerea la ele şi studierea lor, cu tot ceea ce înseamnă aceasta - timp, resurse financiare, deplasări, obţinerea documentelor şi fotografiilor, corespondenţă etc -, ci şi multă răbdare, capacitatea de analiză, lucrul cu oamenii, tactul de a-i determina să vorbească, să afli de la ei tot ceea ce te interesează... Un episod nostim din timpul documentării a fost acela cînd mi s-a întîmplat să fiu intrigat de faptul că unii dintre cei pe care îi chestionam nu îşi aminteau unele date şi informaţii, uitînd pentru cîteva clipe că personajul şi faptele despre care solicitam detalii au existat cu peste 80 de ani în urmă!...

Rep.: De ce credeţi că era nevoie de readucerea în atenţie a unui astfel de subiect?

C.C.: Desigur, în întregul ei, cartea are ca personaj central pe faimosul Terente - „regele bălţilor“, dar el este prezentat în diferite şi numeroase secvenţe din cadrul epocii în care a trăit, astfel că cititorul va cunoaşte nu numai felul în care el a acţionat, ci şi obiceiurile, tradiţiile, hrana, îmbrăcămintea, sentimentele... modul de viaţă al oamenilor din acea vreme. Pentru aflarea acestora şi prezentarea lor a fost nevoie de o călătorie în Timp, o întoarcere în Trecut cu peste 80 de ani, ajungînd în viaţa unei lumi cu generaţii care nu mai există, dar care, iată, datorită lui Terente, îl va pune pe cititor în postura celui care vizionează secvenţele unui film despre o lume prea puţin cunoscută lui, cu personaje de o anumită factură, unele chiar ciudate, ce pot părea inventate dacă nu ar apărea din rîndurile unor ştiri autentice de presă. Iar dacă la acestea se mai adaugă fotografii şi documente din arhive civile şi militare, îndoiala va dispărea şi va face loc convingerii că acea lume a existat, iar subiectul nu este deloc frivol. „Poposind“ în acea epocă, am găsit de cuviinţă ca acea lume să o redau nealterată de comentarii personale şi să o las aşa cum a fost percepută de contemporanii ei, ziarişti şi scriitori, acei oameni care au văzut, au auzit, au mirosit, au pipăit şi au simţit realul faptelor ce le-au investigat. Am considerat că a fost de-ajuns că ei procedaseră deja la deformarea subiectivă a realităţii de atunci, prin felul cum au perceput-o, astfel încît am decis că ar fi fost prea mult să o mai fac şi eu încă o dată! Căci, indiferent de cît timp a trecut de la „producerea faptelor“, orice imixtiune „în treburile lor“ de Ieri ar fi însemnat şi o tentativă de manipulare a opiniilor cititorilor de Azi şi de Mîine, un subiectivism forţat şi deranjant, o jignire a efortului şi talentului acelor comunicatori de istorie. În plus, în acest caz, am respectat una dintre regulile extrem de importante ale Protocolului de bază al unei Călătorii în Timp, aceea de a nu interveni în Trecut, pentru a nu afecta Viitorul! Şi încă ceva: toţi avem impresia că ştim cine a fost Terente, dar foarte puţini cunosc adevărul despre el şi faptele sale. (va urma).