Japonezii au reconstruit în doar şase zile o autostradă distrusă de tsunami! Vax! Peste Tisa, ungurii au construit un pod suspendat (parte a autostrăzii care traversează Ungaria şi urmează să se continue în România) în timp record! O nimica toată! Adevărata performanţă în materie de drumuri se întâlneşte în România. Mai exact, pe şantierul autostrăzii Suplacu de Barcău – Borş. Pe respectivul tronson de autostradă, constructorii au reuşit ca, numai în 14 luni, să obţină un avans de 2%, ajungând de la un procent de finalizare de 39,5% la 41,5%. Şi, pentru că atunci când vorbim în procente există riscul să fie necunoscători care să treacă cu vederea efortul imens depus de constructori pentru a atinge acest nivel nemaivăzut de performanţă, vom explica un pic mai pe larg. În doar un an şi două luni, un timp relativ scurt, numărul de kilometri construiţi pe tronsonul de autostradă a crescut de la 25,28 de kilometri la 26,56 de kilometri. Practic, s-au construit 1,28 de kilometri. Adică trei metri pe zi! O adevărată realizare! Guvernele vecine au trimis deja invitaţii ministrului Transporturilor, Anca Boagiu, pentru a susţine în statele lor cursuri de instruire a constructorilor. Dar asta nu este tot. Nu, nici pe departe! România este plină de asemenea realizări. Nu mai departe şantierul Moara Vlăsiei - Ploieşti, unde s-a avansat în 14 luni cu 12%, în perioada 1 iulie 2010 - 1 septembrie 2011. Meritul nu i se cuvine, însă, numai ministrului Anca Boagiu. La nivelul întregii ţări, cele opt şantiere de autostrăzi sunt finalizate, în medie, în proporţie de 60%. Realizările actualei guvernări sunt incredibile, având în vedere că cele mai vechi şantiere au fost inaugurate abia în 2007. De altfel, doar cu câteva săptămâni în urmă, premierul Emil Boc a participat la inaugurarea a patru kilometri ai şoselei de centură a Constanţei, o altă realizare a Ministerului Transporturilor.
POST SCRIPTUM. Din păcate, pentru reprezentanţii actualului Guvern, recordurile negative relatate mai sus chiar reprezintă motiv de glorie şi de laudă. Trist este faptul că sumele imense de bani care intră în buzunarul respectivilor constructori sunt recuperate, la bugetul de stat, din buzunarele românilor, nevoiţi să suporte în continuare incompetenţa guvernanţilor.