DIETĂ NATURALĂ Cercetători americani, britanici şi din Singapore ne îndeamnă să consumăm zilnic fructe proaspete, precum merele, strugurii şi afinele, pentru că reduc riscul de dezvoltare a diabetului de tip 2, cel mai frecvent. În schimb, înlocuirea lor cu suc de fructe industrial ar putea, dimpotrivă, creşte acest risc. Cercetătorii au analizat datele din trei studii americane efectuate pe 187.383 persoane. După ce au eliminat toţi bolnavii de diabet, maladii cardiovasculare şi cancer la începutul studiilor, au analizat consumul de fructe şi de suc de fructe cu ajutorul unor chestionare completate de participanţi din patru în patru ani, o perioadă de la 19 la 24 de ani. Peste 12.000 de persoane, adică 6,5% din totalul participanţilor, au dezvoltat diabet de tip 2. Aplicând diferite criterii privind vârsta sau activitatea fizică, cercetătorii au constatat o legătură semnificativă între consumarea anumitor fructe şi scăderea riscului de diabet.

Cele mai bune au fost afinele, urmate, în ordine, de struguri, mere, pere, banane şi grepfruturi. Cine consumă astfel de fructe cel puţin de două ori pe săptămână riscă cu 23% mai puţin să facă diabet decât cei care consumă mai puţin de o dată pe săptămână. Nu sunt indicate, în schimb, căpşunele şi pepenii, care pot creşte riscul de diabet. Riscul creşte cu 21% şi la cei care beau mult suc de fructe industrial, mai mult de un pahar mare pe zi, faţă de cei care beau sub un pahar pe săptămână. Sucurile de fructe au, în general, un indice glicemic ridicat şi mai puţini nutrienţi benefici decât fructele proaspete. Contrar altor studii anterioare, cercetătorii nu au depistat nicio legătură între consumul de fructe proaspete cu indice glicemic ridicat (cazul strugurilor şi bananelor) şi un risc crescut de diabet.

ALEGERI DIMINUATE Cu o rată tot mai mare a îmbolnăvirilor, diabetul este una dintre maladiile secolului, alături de cancer şi bolile cardiace. În mod alarmant, el afectează tot mai mult segmentele tinere ale populaţiei, cărora încet, dar sigur le diminuează activitatea fizică şi mentală. Pe viitor însă, un simplu test de urină ar putea dezvălui care sunt pacienţii afectaţi de diabet de tip 2 ce prezintă un risc sporit de declin mental. Cercetarea efectuată pe aproape 3.000 de pacienţi suferinzi de diabet de tip 2, cu vârsta medie de 62 de ani, a descoperit că persoanele care aveau în mod constant proteine prezente în urină de-a lungul a 4-5 ani sufereau un declin mai mare în capacitatea creierului de a procesa cu viteză informaţiile, faţă de persoanele care nu aveau proteine în urină. Declinul în rândul pacienţilor cu proteine în urină era mai mare de 5%.

Descoperirea sugerează că proteina în urină, o afecţiune cunoscută sub numele de albuminurie, ar putea fi un semnal de alarmă timpuriu, ce anunţă un viitor declin mental. Dacă acest declin va continua de-a lungul a 10-15 ani, ar putea să ducă la un declin cognitiv evident până la vârsta de 75-80 de ani, atunci când problemele mentale devin evidente. Persoanele cu diabet sunt cu 50-60% mai predispuse să sufere declin mental faţă de persoanele ce nu suferă de diabet. Deşi studiul a arătat existenţa unei legături între proteina în urină şi declinul mental în rândul adulţilor vârstnici cu diabet de tip 2, el nu a stabilit existenţa unei relaţii de tip cauză-efect.

SOMNUL ESTE SFÂNT Şi o secreţie mai scăzută de melatonină, un hormon ce declanşează somnul, este asociată cu un risc crescut de diabet. Este pentru prima dată când se constată o asociere între secreţia nocturnă de melatonină şi riscul de diabet de tipul 2. Concentraţiile de melatonină produse de creier în timpul somnului se află la cel mai mare nivel în timpul nopţii, fapt ce permite reglarea ritmului circadian. Pentru acest studiu, cercetătorii au identificat 370 de femei, de aceeaşi rasă şi vârstă, care au dezvoltat diabet de tipul 2 şi alte 370 de femei dintr-un grup-ţintă care nu prezentau niciun simptom al bolii. S-a constatat că voluntarele diabetice prezentau concentraţii de melatonină mai mici în timpul nopţii decât cele din grupul-ţintă. Această legătură a fost confirmată şi după luarea în calcul a celorlalţi factori ce favorizează diabetul, precum obezitatea, antecedentele medicale din familie şi stilul de viaţă, regimul alimentar, practicarea exerciţiilor fizice, fumatul şi durata somnului. Secreţia de melatonină a variat foarte mult la participantele la acest studiu, cele mai ridicate concentraţii fiind de aproape cinci ori mai mari decât cele mai scăzute. Sensibilitatea la insulină, hormonul care controlează concentraţia de glucoză din sânge, era mai mare în rândul femeilor cu cele mai ridicate concentraţii de melatonină.