Ne pricepem de minune să ne autofaultăm. Ne dăm cu stângul în dreptul de parcă ar fi piciorul altcuiva și apoi țipăm cât ne țin rărunchii că ne doare și că nu este posibil să ni se întâmple tocmai nouă asta. În ultima jumătate de an s-a tot vorbit despre performanța extraordinară pe care a avut-o România în domeniul atragerii fondurilor europene. Mai exact, în doi ani, țara noastră a atras cu 236% mai mulți bani europeni decât în cinci ani sub guvernarea Boc. Ei bine, parte din această performanță se datorează modificării legislației achizițiilor publice, mai exact implementării Ordonanței de Urgență nr. 51/2014, care a legiferat obligația oricărui contestatar de a depune o garanție de bună conduită de 1% din valoarea contractului ce urma a fi atribuit. În cazul în care contestația ar fi fost respinsă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), operatorul economic pierdea garanția, care era transferată definitiv în contul autorității contractante. Această practică avea scopul de a descuraja contestatarii de profesie și de a face ca procedurile de achiziție să se deruleze mai repede. Jumătate de an, reglementarea a produs efecte și a scurtat timpul alocat achizițiilor publice. Vorbim la trecut pentru că ordonanța a fost contestată la Curtea Constituțională a României (CCR), care a declarat actul normativ ca fiind parțial neconstituțional. „Deși obligația de constituire a garanției de bună conduită subzistă, CCR a înlăturat dreptul autorității contractante de a reține automat garanția la momentul respingerii acțiunii contestatarului nemulțumit. Este răsturnată astfel prezumția instituită de legiuitor potrivit căreia formularea unei contestații cauzează automat un prejudiciu autorității contractante“, au declarat surse judiciare. În motivația Curții se arată și că ar fi dezavantajate societățile care contestă pe bună dreptate o licitație și în cazul în care pierd, din diferite motive, pierd și banii. Nimic mai adevărat, însă judecătorii CCR ar fi trebuit să țină cont și de faptul că 90% dintre firmele contestatare nu fac decât acest lucru, blocând proiecte prin acțiuni care ulterior se dovedesc a fi lipsite de fond.

CINE CONTESTĂ LICITAȚIILE

Mai mulți primari din județul Constanța au declarat, de-a lungul timpului, că printre firmele care apar frecvent drept contestatari sunt numeroase societăți comerciale care nu au executat nicicând o lucrare pentru un proiect. În general, aceste societăți se înscriu la licitaţie propunând preţuri îndeajuns de mari pentru a fi sigure că nu câștigă, pentru ca mai apoi să conteste licitaţia. Şi asta doar pentru a încetini procedurile şi în speranţa că firma câştigătoare va încerca să cadă la înţelegere... financiară cu societatea contestatară. Pentru prețul corect se retrăgea contestaţia, iar câştigătoarea licitaţiei se putea apuca de treabă. S-ar părea că aceste proceduri erau destul de des întâlnite şi contestatarii de profesie mizau pe faptul că forurile europene nu permit limitarea contestaţiilor. Așadar, acum firmele în cauză se vor putea întoarce la vechile metehne fără a mai fi deranjate de nimeni. „Sunt cazuri în care s-a stat doi ani într-o licitație. Sigur, dacă preferăm să întârziem mereu dezvoltarea, este foarte bine...“, a declarat ironic ministrul Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, ca reacție la decizia CCR.

ALTE SOLUȚII

Cei mai dezamăgiți au fost însă primarii, care se lovesc zi de zi de astfel de întâmplări, ce nu fac altceva decât să întârzie dezvoltarea comunităților pe care le conduc. „Se îngreunează procedurile și sunt încurajate firmele care se gândesc la câștiguri mici și rapide fără a munci. Vorbim despre necesitatea atragerii cât mai multor bani europeni, dar le permitem unor firme de apartament să blocheze proiecte importante prin contestații“, a declarat primarul orașului Murfatlar, Valentin Saghiu. Chiar și în atare condiții, există soluții, potrivit primarului comunei Poarta Albă, Vasile Delicoti, care s-a confruntat recent cu reprezentanții unei firme constestatare de joasă speță: „Dacă măsura asta nu este constituțională, ar trebui măcar ca aceste contestații să se soluționeze într-o singură instanță și să nu li se dea posibilitatea firmelor să atace din nou decizia CNSC la Curtea de Apel. La fel se întâmplă în cazul amenzilor. În plus, ar trebui ca firmele care contestă licitațiile să fie verificate înainte să se dea curs solicitării, și asta pentru că, dacă o firmă a participat la 30 de licitații și pe 25 dintre ele le-a contestat, este clar care este profilul societății și ar trebui să fie ignorată cererea. Nu este normal să dureze mai mult achiziția publică decât lucrarea în sine“. Am putea adăuga chiar că aceste firme nu ar trebui să mai participe la licitații, însă trebuie să ne aliniem la directivele europene care interzic limitarea participării la licitații. Nu se înțelege exact de ce este neconstituțională garanția în cazul firmelor, în condițiile în care la persoanele fizice pare să meargă brici. În aprilie anul acesta, va intra în vigoare în România o directivă europeană conform căreia consumatorii nemulţumiţi de un produs cumpărat online vor fi obligaţi să plătească o taxă pe reclamaţie. Care nu li se va restitui dacă reclamația se dovedește a fi falsă. În acest caz, totul pare a fi constituțional...