Victor Popescu: Florine, ce faci?

Florin Răican: Vă salut, toată stima!

VP: Salut! Nu m-ai recunoscut!

FR: Nu, nu aveam încredere.

VP: Auzi, fii atent! Hai să facem o coţcărie.

FR: Dacă treaba nu e bine, n-are rost...

VP: De ce nu-i bine?

FR: În primul rînd, nu am încredere în băieţii aştia.

VP: În cine?

FR: În băieţii de la vamă.

VP: În Pătrănoiu?

FR: Da.

VP: Păi e verificat de mine, dă-l în p... mă-sii. Ce se întîmplă? E verificat de mine, nu se pune problema. Îţi dai seama că dacă era, îl făceam de mult. Dă-l în p... mea. Eu n-am făcut rele pe-acolo. Adică, ţi-ai dat seama...

FR: Ce vor ei? Ei vor rachetă. Adică încarcă de undeva şi se duce pînă-n pînzele albe.

VP: Păi, nu departe.

FR: Pe ăla îl vede Romtrans, îl vede AND, îl vede toată lumea.

VP: Păi aia e treaba lui, că el împarte la toată lumea. Şi aşa o fac alţii, mă, ce dracu’?

FR: Dacă nu e bine gîndită, mai bine nu are rost.

VP: Păi eu aşa o gîndesc. E cel mai bine să o faci scurtă, înţelegi? Şi nimeni nu are... Băgăm un... asta, un microbuz de 400, dă-l în p... mea.

FR: Mi-a zis de un microbuz bulgăresc care vine, nu ştiu ce face, se întoarce...

VP: Păi da. Dacă nu, îl întoarcem pe altă tură.

FR: Păi şi, microbuz bulgăresc?

VP: Da.

FR: Păi de ce nu unul din ăsta românesc?

VP: Nu, nu merge, că n-au legile astea care sînt, că trebuie licenţă, era bine, într-adevăr...

FR: Vreau să zic că mi-e teamă. Dacă e ceva, să fie treaba treabă, nu aşa...

VP: Dacă-ţi spun că treaba e treabă, ce dracu’? Îţi spun eu. Zi la ce oră să o trosnim, cînd poţi, dacă vrei şi dimineaţă la 4.

FR: Păi la 4 dimineaţa.

VP: Aşa o şi facem O ia maşina, o bagă acolo între alea şi gata.

FR: Eu sînt suspicios. Asta e problema

VP: Păi dacă eu îţi garantez... Adică nu e nicio treabă. Altfel nu te sunam.

FR: Deci nu mă interesează ce, cum sau...

VP: Păi ce? Se-mparte banu’ frăţeşte, dă-i în p... mea, înţelegi? Păi aşa este. Nu-i corect, ce p... mea? Tu nu stai lîngă mine?

FR: Unde staţi?

VP: Vizavi de Blaj.

FR: La casă sau la bloc?

VP: La bloc.

FR: Păi şi eu tot la bloc stau. La piaţă.

VP: Şi eu. Mai jos de poştă.

FR: Bine, nu-i vorbă, că vă cunosc. Îmi dau seama despre ce e vorba.

VP: Fii atent aici. Eu voi fi cu Petrică Şincai. Poliţia din Negru Vodă este toată a mea. Deci reţine aici! Eu voi fi acolo.

FR: Să nu fie ăştia cu fundul în sus...

VP: Care?

FR: Rahaţii ăştia de…

VP: Ăştia ascultă de mine, ce dracu’? Dacă treaba e vorbită!... Nu facem coţcării. Asta e. Deci, la 4 dimineaţa.

FR: Bine, bine şi încarcă de la noi sau de la bulgari?

VP: Din Bulgaria, nu de aici, domnule. Ce, noi ne încurcăm cu asta? Maşina a venit la ora de…, maşină nouă, înţelegi? La bulgari este treaba aranjată. E făcută. E bine la 4 dimineaţa?

FR: E bine, dar… nu ştiu, nu sînt foarte convins… Să fiu sincer… adică nu vreau să încurc. Cînd am zis da, e da.

VP: Tu ştii telefonul lui Costică?

FR: Nu, nu îl ştiu.

VP: Nu îl ai p’acia?

FR: Nu, eu l-am oprit. Nu-i problemă, sînt băieţi-băieţi, dar…

VP: Ascultă-mă, mi-a dat telefon Costică, că altfel nu te sunam pe tine. Eu am crezut că el a vorbit şi a lămurit toată treaba, înţelegi? Adică eu i-am zis “băi, du-te la Florin şi explică-i că l-am rugat eu să rezolve problema”. Ia dă-mi ceva să notez. Ai vreun pix aici?

……

VP: (la telefon) Bă, cît are Costică telefonul? Da. Hai sună-mă într-un minut. Nu vezi ce praf e? Ce p… mea! Dă-i dracu’, nu furăm noi ţara!

FR: Eu am zis întotdeauna că cea mai bună treabă e contrabanda asta, adică contrabanda…

VP: Nu frate, nu ne aruncăm la nenorociri cum au făcut aştia în Dunăre.

(sună telefonul)

VP: Notează! Da. Zi mă. 22 17 Stai mă, mai zi o dată. 22 23. Bine. Hai ceao. Deci 094 22 17 23.

FR: Stai putin. Deci, 094 22 17 23.

VP: Tu vii mîine la treabă?

FR: Mîine seară. A picat bine, dar… Să fie treaba treabă.

VP: Cît a zis ăla?

FR: Dă de acasă?

VP: Da.

FR: Nu ştiu, dar trebuie să răspundă pe ăsta.

VP: Nu e închis. Intră robotul. Hai să vedem. 094 22 17 23. Auzi, ce mă, îl aduce pe …………….. acolo, în locul lui nea Bădoiu, aşa am auzit_

FR: Nu ştiu. Eu am fost plecat vreo lună de zile şi nu prea ştiu despre ce este vorba.

(la telefon)

VP: Costică? Salut. Popescu sînt. Ce faci mă? Ce faci mă? Pe acasă… Auzi, vezi că am vorbit ceva cu Florin. Păi, e ok. Da? Vezi cum te ocupi tu de ceilalţi pe acolo. Deci o rezolvi tu p-aia, da? Ai acordul lui. Uite, ia! Vorbeşte tu cu el.

FR: Alo! Alo! Uite, pe aici, cu o treabă. Tu ce faci? Alo! Da, dragule. Da. Da. Alo! Tu mă auzi, măi? Da. Da. Rămîne aşa. Lasă că discutăm noi. Nu discutăm acuma. Bine. Sănătate. Numai bine.

VP: Auzi, Florine, notează tu telefonul ăsta. Notează! Mă suni numai pe ăsta. Asta este o cartelă de asta cu reîncărcare şi asta… p…!

FR: Da, da, da.

VP: Cele mai bune. Stai aşa, că am în maşină…

…………

094 230 233. Numai puţin.

VP: Cît ai tu?

FR: 094 25 12 25.

………..

VP: Gata prietene.

FR: Că şi eu sînt tot pe cartele din astea.

VP: Aşa rămîne… O facem devreme?

FR: Cred că sînt două variante. Ori devreme pe la 7 - 8 aşa, ori pe la 4 - 5 dimineaţa, cînd ăia sînt beţi pe-acolo, dracu’…

VP: Eu vorbesc dincolo cu bulgaru’ să ţină tirurile.

FR: Ca să fie beton.

VP: La bulgari n-ai nici o treabă, că dacă-i zic să dea drumu’ la trei tiruri… Eu mă duc la bulgari… Stai liniştit. Cu Costică, cu cineva de pe tură cu el… Iar tu nu discuţi cu ceilalţi. Vezi tu ce discuţi cu ai tăi. Nu ai probleme cu ăştia. Perianu e cu tine?

FR: Da, da.

VP: Vezi că ăsta vorbeşte prostii. Să nu vîndă…

FR: O rezolvăm şi pe asta. E băiat-băiat.

VP: Atunci e bine.

FR: Nu ne cunoaştem!

VP: Da, da. Deci, fii atent!

FR: Bun, rămîne să vorbesc eu mîine la prima oră, la prima oră, seara, cînd mă întîlnesc cu Costică şi voi aranjaţi pînă atunci.

VP: Păi da.

FR: Da. Totul e că eu nu sînt foarte convins. Vreau să fie.

VP: Da dom’le.

FR: Că mi-e frică. Asta e.

VP: Păi de ce să-ţi fie frică?… Bine, sănătate! Gata, te-am pupat. Sănătate!

………….

VP: E ok. ……... Pe urmă l-am chemat pe Iane la mine, că mi-e prieten. Ştii cum procedez? Îi pun pe ăştia să facă baraj la , înţelegi? Unu’ la , unu’ la Peco.

FR: E treabă.

VP: E treaba mea, de organizare.

FR: Nu mă interesează.

VP: Că şi eu o să fiu în zonă. O să fiu acolo… Să-ţi iei telefonu’ la tine.

FR: Da, da, da, dar să nu-l folosim. Doar cînd e necesitate, nu aşa…

VP: Şi numai cu treburi.

FR: Şi nu aşa, aiurea…

VP: Nu, nu, nu.

FR: Că şi eu mă aflu în diferite locuri şi nu vreau să…

VP: Da, aşa este. Bine. Te-am pupat. Sănătate. Noapte bună.