În urmă cu două decenii, pe data de 16 februarie, apărea pe piaţă primul număr al săptămânalului Contrast, editat la Constanţa, însă difuzat în întreaga ţară. Era prima publicaţie constănţeană cu adevărat independentă de după Revoluţie, căci fostul cotidian local al PCR, „Dobrogea Nouă”, devenise peste noapte „Cuget liber” şi se transformase în oficiosul Frontului Salvării Naţionale, aşa cum se întâmplase peste tot în provincie cu vechile ziare comuniste.

De fapt, în primele trei luni ale anului 1990 s-a petrecut o emulaţie publicistică formidabilă, făcându-şi apariţia pe piaţă primele săptămânale private care susţineau partidele istorice de curând reînfiinţate şi proaspăta opoziţie politică, aflată deja în luptă cu FSN-ul, în care se ascunseseră majoritatea activiştilor din defunctul PCR şi foarte mulţi foşti securişti rămaşi şomeri, de pe o zi, pe alta. A fost epoca în care s-au lansat, alături de „Contrast”, ziare ce au intrat în istoria contemporană a presei postcomuniste, precum „Liberalul”, „Dreptatea”, „Baricada”, „Caţavencu” (transformat, după schimbarea acţionariatului, în „Academia Caţavencu”), „Zig - Zag Magazin”, „Expres”, „Expres Magazin”, „Opinia studenţească” la Iaşi, „Nu” la Cluj sau „Cartel” la Craiova. Ce perioadă minunată şi nebună a fost debutul anilor ‘90 pentru tânăra presă liberă din România!

Sufletul săptămânalului Contrast l-a reprezentat chiar nucleul fondatorilor, adică Sorin Strutinsky, Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre, alături de alţi câţiva asociaţi, ulterior retraşi din acţionariatul ziarului. La început, revista a beneficiat de sprijinul Ligii Studenţilor, însă după numai câteva luni, şi-a căpătat independenţa financiară. Primul editorialist al Contrastului a fost regretatul deputat constănţean de mai târziu, doctorul Corneliu Dida. Unul dintre cei dintâi reporteri de investigaţie, care şi-a făcut debutul în presa scrisă chiar în paginile Contrastului cu celebra anchetă despre tragedia petrolierului Independenţa, este scriitorul de astăzi Constantin Cumpănă. De asemenea, Sorin Lucian Ionescu, actualul director de programe de la Neptun TV, şi-a început cariera gazetărească în aceeaşi redacţie. Nume sonore din jurnalismul românesc contemporan au semnat articole în paginile ziarului. Subsemnatul şi-a început colaborarea la Contrast abia spre sfârşitul verii lui 1990, când revista a deschis o subredacţie în Bucureşti, la a cărei conducere i-am urmat poetului George Stanca, un an mai târziu. A fost o epocă în care, datorită freneziei libertăţii dobândite şi poftei extraordinare de a citi ziare, nenumărate alte publicaţii, ca şi Contrast, au cunoscut tiraje ameţitoare. Totuşi, treptat, o parte din presa scrisă s-a stins, până la sfârşitul anului 1991. Contrastul a avut aceeaşi soartă, numai că a renăscut din propria cenuşă, după doar două luni de întrerupere, în februarie 1992, sub forma cotidianului „Telegraf”.

Nu ştiu când au trecut 20 de ani din viaţa mea, în schimb ştiu sigur că sentimentul care mă leagă şi acum de fondatorii Contrastului, împreună cu alţi câţiva oameni alături de care am trăit nebunia acelui început de epocă nu s-a schimbat deloc. Din păcate, acum ne putem număra pe degetele de la o mână, căcii unii au abandonat presa, iar alţii au părăsit definitiv această lume. Am îmbătrânit pe nesimţite toţi şi ne-am aşezat fiecare pe făgaşul său de viaţă. Astăzi ne leagă mai mult amintirile, câteva dintre ele de neuitat, căci acel capitol pe care l-am trăit împreună numit Contrast rămâne una dintre cele mai frumoase iluzii ale existenţei noastre comune. La mulţi ani, Contrast, chiar dacă acum apari sub un alt nume şi cu o altă înfăţişare jurnalistică! La mulţi ani, prieteni, la aniversarea a două decenii de când am visat să schimbăm lumea împreună!