OPOZIȚIE SLĂBUȚĂ E-n toi dezbaterea privind conversia creditelor în valută, de această dată cu o opoziție mult mai firavă a banksterilor. Ceea ce-i de bine, notează avocatul Gheorghe Piperea - „Cred că și-au dat seama că fără legea conversiei ar fi mult mai rău decât cu ea“. Și pe bună dreptate. Președintele Asociației Române a Băncilor (ARB), Sergiu Oprescu, a explicat că actul normativ va duce la pierderi imediate pentru bănci, din diferența de curs valutar, dar impactul la nivelul întregului sistem e greu de estimat - „Fiecare dintre noi își calculează o cifră pentru banca pe care o conduce, luând în calcul cele mai defavorabile scenarii pe care le putem avea, și la franci, și la euro, și cu un curs istoric, și cu discount“. La rândul său, președintele executiv al ARB, Florin Dănescu, a spus doar că impactul conversiei ar putea fi mai mare decât cel al reglementărilor anterioare (inclusiv darea în plată). Cât despre Banca Națională a României (BNR), ea are deja un număr exact în minte - 2,4 miliarde lei, după cum a notat șeful Stabilității din BNR, Eugen Rădulescu. „Asta se va transpune într-o scădere medie cu 1,8 puncte a solvabilității sistemului bancar, ceea ce încă pare să fie suportabil. Avem însă două bănci care vor ajunge cu indicatorul de solvabilitate sub nivelul care le permite funcționarea. Alte patru bănci vor coborî sub nivelul prudențial recomandat acum“, a punctat Rădulescu.

IA DE-AICI „POPULISM“!

De cealaltă parte a baricadei, deputatul Daniel Zamfir, inițiator al proiectului, dă trei motive mari și late pentru care conversia e cât se poate de OK - „Să fim serioși - moneda în care s-au făcut creditele a fost leul. Nu a existat fizic, ca valută circulantă, francul elvețian. Nici n-aveau cum să dea franci, așa că au dat lei. Deci despre ce pierderi din curs valutar vorbim? Doi - sunt, în România, peste 150 de sentințe în care instanțele au stabilit înghețarea cursului. Nu mai vorbim de cazuri izolate, ci de un trend. Trei - Parlamentul European a adoptat, în octombrie 2015, o rezoluție prin care a constatat că bancherii au vândut oamenilor produse financiare înșelătoare. Până la urmă, ăsta-i argumentul major“. În Franța, spre exemplu, șefii unor bănci importante sunt anchetați penal pentru înșelătorie. Și nimeni nu mai acuză pe nimeni de populism, ca-n România.