Nu există spital public în România care să aibă prevăzute în organigramă secţii de neonatologie - maternitate și care să nu fi avut sau să nu aibă măcar un copil părăsit sau abandonat la naştere sau adus la spital cu o problemă de sănătate, dar care să nu mai fie luat acasă la vindecare. Abandonaţii în spitale au devenit deja o... tradiţie. S-au încercat fel şi fel de metode, fie mamele au fost fotografiate la naştere (în cazul celor fără acte de identitate), fie au fost consiliate, însă rezultatele sunt aceleaşi: am ajuns în 2012, iar în spitalele publice încă sunt lăsaţi copii - unii sănătoşi, alţii bonavi cronici, dar care nu mai necesită internare - pe capul cadrelor medicale. Medicii şi asistenţii medicali devin, fără să vrea, părinţii acestor copii. Ei sunt spălaţi, hrăniţi zilnic de oamenii în halate albe, de studenţii medicinişti. Nimic însă nu se compară cu dragostea părintească. Dar acest lucru este ignorat de cei care i-au conceput, de cele care i-au adus pe lume. Astfel că micuţii rămân în grija statului. Sunt întocmite dosare, după care ajung în centre de plasament. Până atunci însă, cadrele medicale trebuie să-şi asume o responsabilitate. În prezent, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa se găsesc 12 asemenea copii (10 sunt la Pediatrie, iar doi, la Terapie intensivă (TI)), a informat şeful Clinicii de Pediatrie a SCJU, conf. univ. dr. Cristina Mihai. Astfel că, din cele 75 de paturi existente în clinică, 10 sunt ocupate de copii abandonaţi, iar alte două paturi din TI, de alţi doi copii părăsiţi. Este adevărat că sunt cu probleme de sănătate, dar sunt deja probeme cronice, care nu necesită spitalizarea într-un spital de urgenţă. Sunt copii care nu au mai fost vizitaţi de părinţi chiar şi de doi ani. Un copil, spune şeful Clinicii, a fost născut în Franţa, după care a fost adus la Spitalul din Constanţa cu probleme de sănătate şi lăsat pe patul de spital, fără ca părinţii să mai dea vreun semn.