Pentru copiii din centrele de plasament, viaţa reprezintă o luptă continuă pentru o şansă la un trai decent. Pentru a le oferi o copilărie cât de cât normală şi a-i ajuta să nu se simtă diferiţi de ceilalţi copii de vârsta lor, reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa organizează, în fiecare vară, tabere pentru micii beneficiari ai serviciilor instituţiei. „A devenit deja o tradiţie ca vara, copiii din centrele pe care le administrăm să plece la munte în vacanţă. Practic, beneficiarii noştri sunt cazaţi la alte centre de plasament din localităţi de la munte, în timp ce beneficiarii acestora vin la noi”, a declarat purtătorul de cuvânt al DGASPC, Roxana Onea. În acest fel, cazarea şi masa copiilor nu presupun costuri suplimentare, reprezentanţii DGASPC trebuind să asigure doar transportul, care se face cu autovehiculele instituţiei. Potrivit datelor Direcţiei, în această vară, din cei 60 de copii de la Centrul de Plasament (CP) Micul Rotterdam Constanţa, 30 vor pleca la Gura Humorului, iar 30 la Orlaţi în judeţul Sibiu. De la CP Delfinul, 30 de copii vor pleca la Bilbor, în localitatea Sibiu, iar 36 la Brădeţ, în localitatea Braşov. Pentru cei 30 de rezidenţi ai CP Antonio, va fi organizată o deplasare în Sinaia. Aproximativ 100 de micuţi îşi petrec vacanţa în familie. „Copiii care vor pleca în tabere vor beneficia de vizite la principalele obiective turistice din zonele respective. Faptul că ies din mediul lor reprezintă o experienţă benefică, de pe urma căreia îşi vor dezvolta deprinderile de adaptare, de autoîngrijire, de comunicare, precum şi alte abilităţi”, a declarat Roxana Onea. Programul din această vară organizat de reprezentanţii DGASPC mai cuprinde şi ieşiri la plajă sau la iarbă verde, vizite la Aqua Magic, la circ, la muzee, precum şi la alte obiective.

DISCRIMINAŢI. După încheierea vacanţei de vară, micuţii se vor întoarce la şcoală, unde vor fi primiţi în funcţie de gradul de toleranţă al colegilor, părinţilor acestora şi cadrelor didactice. „Oricât de mult am încerca să negăm acest lucru, sunt încă şcoli unde copiii instituţionalizaţi sunt discriminaţi, fie că este vorba de colegi, de cadre didactice sau de părinţii celorlalţi copii”, a explicat Roxana Onea. Ea a adăugat că principalul motiv de discriminare îl constituie faptul că aceşti copii provin din centrele de plasament. Apoi mai este vorba şi de binecunoscutele fonduri ale clasei şi ale şcolii, care, deşi ilegale, sunt strânse în continuare de asociaţiile de părinţi, iar cine nu contribuie este privit ca un intrus în clasa/şcoala respectivă. „Banii pe care îi primim pentru aceşti copii sunt bani publici, pe care nu-i putem cheltui cum dorim. Dacă nu ni se poate elibera chitanţă, nu putem plăti”, a precizat purtătorul de cuvânt al DGASPC. Atât timp cât societatea românească va continua să se lase influenţată de prejudecăţi, viaţa copiilor instituţionalizaţi va continua să fie o luptă pentru supravieţuire pe care, din păcate, unii dintre ei o vor pierde, de cele mai multe ori, din cauza refuzului celor de lângă ei de a-i considera egali.