Copiii sunt cea mai mare avere a unei ţări, de ei depinzând viitorul unei naţiuni. Din păcate, sărăcia şi condiţiile grele de trai din România ultimilor ani au un cuvânt greu de spus atunci când vine vorba de viitorul copiilor. Sau cel puţin al unora dintre ei. Aşa că nu este de mirare că mulţi copii sunt găsiţi pe străzile oraşelor europene de către forţele de ordine. Motivele pentru care minori români ajung să fie „culeşi” de pe străzi diferă: fie s-au rătăcit de părinţii aflaţi în vacanţă, fie părinţii/părintele a venit să muncească în statul respectiv iar micuţii s-au rătăcit, fie au fost trimişi la cerşit de părinţi sau de o terţă persoană etc. La nivel naţional, în perioada 2008-2010, potrivit reprezentanţilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului, au fost repatriaţi 102 copii români, numai din Italia. Datele Serviciului de Intervenţie în Situaţii de Trafic, Migraţie, Repatriere, Exploatare şi Asistenţă Stradală din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa arată că, de la începutul anului şi până în prezent, s-au înregistrat 13 cereri pentru repatrierea unor minori, faţă de doar şapte cereri înregistrate pe tot parcursul anului trecut. „Aceşti minori se află, în prezent, în instituţii de protecţie socială de pe teritoriul statelor unde au fost găsiţi, anchetele sociale fiind în derulare. Nu cunoaştem împrejurările în care au intrat în custodia autorităţilor din statele respective”, a declarat purtătorul de cuvânt al DGASPC, Roxana Onea.

REGIM SPECIAL. Potrivit legislaţiei în vigoare, copiii repatriaţi au un regim special, cazurile acestora neputând fi date publicităţii. „Putem da numai statistici despre acest fenomen. Vă pot spune, însă, că cele mai multe cereri de deschidere a unor anchete sociale în vederea repatrierii unor minori vin din Spania şi Italia”, a precizat Roxana Onea. Reprezentanţii DGASPC au depistat că mai toţi copiii repatriaţi provin din familii încadrate la categorii sociale defavorizate.

COPIII GĂSIŢI NEÎNSOŢIŢI PE STRĂZILE ORAŞELOR EUROPENE SUNT INSTITUŢIONALIZAŢI ÎN CENTRE DE PROTECŢIE AFLATE PE TERITORIUL STATULUI RESPECTIV, DUPĂ CARE AUTORITĂŢILOR ROMÂNE LI SE SOLICITĂ DESCHIDEREA UNOR ANCHETE SOCIALE LA DOMICILIUL ACESTORA

Asistenţii sociali români se deplasează la domiciliul declarat al minorilor şi încearcă să ia legătura cu familiile acestora. Se întâmplă ca, în unele cazuri, ambii părinţi ai copilului să fie găsiţi acasă, ceea ce ridică mari semne de întrebare, având în vedere condiţiile speciale în care un minor poate părăsi ţara (sunt cazuri când minorul însoţit de unul dintre părinţi nu este lăsat să plece pentru că nu există acordul scris al celuilalt părinte privind părăsirea ţării!). Din păcate, pentru că asistenţii români nu cunosc condiţiile în care copilul a fost descoperit, aceştia nu au altă alternativă decât de a accepta explicaţia părinţilor. „Ne spun că a plecat cu o rudă în străinătate. Singura măsură pe care o putem lua pentru ca aceşti copii să nu mai ajungă pe străzile altor state este să monitorizăm familia după repatrierea lor”, a spus purtătorul de cuvânt al DGASPC. În cazul în care nu este găsit niciun părinte în ţară, se presupune că aceştia au plecat împreună cu minorul. În aceste situaţii, asistenţii sociali transmit că repatrierea şi instituţionalizarea copilului prin internarea într-un centru de plasament nu este în interesul acestuia şi recomandă autorităţilor din statul respectiv să identifice părinţii.