Pe parcursul ultimilor 16 ani, problema adopţiilor internaţionale a reprezentat unul dintre subiectele „fierbinţi” ale politicii româneşti. Dacă pînă în 1996 adopţiile internaţionale se făceau pe baza unei hotărîri judecătoreşti, prin contract direct între familii şi părinţii adoptivi, scandalurile privind folosirea unor copii în scopuri sexuale sau pe post de „bănci de organe” au determinat reacţia dură a raportorului european pentru România, baroneasa Emma Nicholson. Printre măsurile privind reglementarea situaţiei, autorităţile de la Bucureşti au fost obligate să dea de urma a peste 1.300 de copii români înfiaţi în perioada 1997-2005 de către familii de străini, mai ales că organizaţiile private din ţările respective au încălcat convenţiile referitoare la trimiterea rapoartelor post-adopţie. Potrivit Oficiului Român pentru Adopţii (ORA), eforturile României au fost zadarnice întrucît nici cei 175 de copii daţi în ultimii doi ani spre adopţie internaţională, în special către Statele Unite ale Americii, nu au mai fost de găsit.

Organizaţiile americane nu au prezentat nici o situaţie despre 491 de minori români, deşi legislaţia românească privind desfăşurarea activităţilor de adopţie internaţională obligă reprezentanţii străini să-şi asume angajamentul de a transmite rapoarte trimestriale de urmărire a copiilor. Lista statelor care nu au trimis documentele legale este completată de Italia şi Grecia, cu 175, respectiv, 151 de copii români adoptaţi. Situaţiile dificile prin care trec minorii români care ajung în familiile străine este cel mai bine exemplificată de un copil adoptat de un cuplu din Spania, ajuns în comă, la spital, după ce a fost bătut de părinţii adoptivi. Reprezentanţii ORA susţin că la fel s-a întîmplat şi cu băieţel adoptat de un cetăţean american, condamnat ulterior la 30 de ani de închisoare pentru abuz sexual la adresa copilului. Legislaţia românească prevede că în momentul în care este înfiat, copilul primeşte cetăţenia părinţilor săi, iar autorităţile de la Bucureşti nu pot interveni în cazul abuzurilor săvîrşite în statele de adopţie.