Copiii cu autism de la Centrul Terapeutic Marea Neagră au serbat, ieri, Ziua Copilului. În prezenţa profesioniştilor, ei au urmat terapia clasică dar, spre final, cei mici au primit în dar un tort din partea salariaţilor centrului. Din păcate, din cei aproximativ 200 de copii cu autism din Constanţa, doar 21 sînt aduşi la Centrul Terapeutic Marea Neagră, situat pe strada Ion Lahovari, nr. 63. „Unii părinţi nu au posibilitatea să vină cu copiii aici, fie pentru că nu au bani, fie pentru că locuiesc prea departe de centru sau pentru că preferă să-şi trateze copiii acasă, chiar dacă mediul de aici i-ar ajuta mult”, spune Cristina Gemănaru, psiholog, coordonatorul centrului. Ea a povestit că judeţul nostru era, pînă la înfiinţarea centrului destinat copiilor ce suferă de autism sau note autistice, singurul oraş al ţării care nu avea un astfel de centru. „Sînt părinţi care doresc pentru copiii lor un tratament corect şi specializat, nu doar un loc în care sînt adunaţi şi lăsaţi fără discernămînt persoanelor de toate felurile. La centrul nostru există două săli, una de terapie, una de ludoterapie şi un cabinet de consiliere pentru părinţi”, completează psihologul. Statisticile internaţionale realizate după anii 1990 relevă o incidenţă alarmantă a tulburărilor din spectrul autismului, respectiv unul la 166 de copii. „Este o afecţiune întîlnită mai des decît cancerul, diabetul, SIDA, sindromul Down, dar nu numai. S-a dovedit, de asemenea, că este o boală de patru ori mai depistată la băieţi decît la fete. Cele mai mediatizate sînt cazurile de autism înalt funcţional sau de sindrom Asperger (sindromul geniului), multe dintre persoanele cu autism, respectiv 60%, avînd însă şi un retard mental”, a mai spus Gemănaru. Ca şi obiective urmărite în cadrul centrului, precizăm: evaluare şi diagnosticare, dezvoltarea socială şi a limbajului, scăderea problemelor comportamentale, dezvoltarea unor aptitudini pentru comunicarea funcţională şi nu pentru imitare verbală. „Terapia autismului este activarea neuronilor Purkinje, care trebuie reactivaţi în permanenţă, pentru că şi aşa sînt în număr mai mic decît la un om sănătos. Sînt reactivate toate laturile”, a explicat psihologul, care a completat că există şi o medicaţie atît clasică, cît şi homeopată, în paralel cu terapia menţionată. Specialiştii spun că diagnosticarea, cît mai din timp, reprezintă un element esenţial în recuperarea cît mai completă a copilului, ideal fiind să se realizeze în jurul vîrstei de 24 luni. „Imediat ce un părinte sesizează că cel mic are probleme, în sensul că nu zîmbeşte la faţa zîmbitoare a adultului, merge pe vîrfuri, îşi flutură degeţelele prin faţă, nu reacţionează etc., trebuie să meargă la un specialist pentru un control amănunţit. O depistare precoce vine în sprijinul copilului, cu siguranţă. Eu consider că timpul este cel mai mare duşman al copilului”, explică psihologul.
Zeci de ore de terapie
Chiar dacă cei mici necesită zeci de ore de terapie săptămînal, din cauza veniturilor mult prea mici comparativ cu necesităţile, mulţi dintre părinţi îşi duc copiii de doar cîteva ori pe săptămînă la terapie. Andrei Ciobanu, de 5 ani, diagnosticat cu autism sever şi sindrom ataxic sechelar necesită minim patru ore pe zi de terapie dar, în prezent, copilul beneficiază de doar cinci ore de terapie săptămînal. Marius Iacomi are şapte ani şi nici el nu este integrat în nicio instituţie de învăţămînt preprimar. Diagnosticul stabilit în cazul său este autism uşor, astfel că necesită cel puţin două ore de terapie zilnic. Părinţii îl pot duce însă la terapie doar trei ore săptămînal. Şi George Ifrim, de 8 ani, a fost diagnosticat cu autism uşor, dar şi cu un retard mintal. Deşi necesită o terapie de trei ore zilnic, părinţii îl pot aduce doar două ore pe săptămînă. Adrian Pavlon, de 3 ani, se luptă şi el cu boala, însă nu îndeajuns. Terapia minimă ar fi de patru ore zilnic, însă părinţii îl pot aduce la centru doar două ore pe săptămînă. Dani are zece ani şi a fost diagnosticat cu autism mediu. Terapia pe care o necesită este de patru ore zilnic. Abia acum urmează să înceapă terapia, la fel ca şi Eduard Solomon. Părinţii spun că statul ar trebui să vină în ajutorul lor, pentru că singuri nu pot face faţă cheltuielilor. Coordonatorul centrului a declarat că va încerca o colaborare cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, tocmai pentru a se mai deconta o parte din cheltuieli.