Copii cu dizabilităţi? Ne aducem aminte de ei din când în când... Nu este o greşeală de tipar, este purul adevăr. Din când în când mai apare câte un bilanţ, câte un studiu sau vreo dare de seamă şi toată lumea cade pe gânduri, căinând pe bieţii copii şi pe părinţii lor... Momentul o dată încheiat, lumea îşi reia cursul, lucrurile reintră în matcă până la... următorul bilanţ, dare de seamă, studiu când... se cade iar pe gânduri. Din păcate, la atât se reduce reacţia societăţii civile şi a autorităţilor când acest subiect apare în discuţie. Ştim de decenii că, în România, copiii cu dizabilităţi sunt discriminaţi în cele mai crude moduri cu putinţă, nefiind lăsaţi să se integreze în societate. Factorii de decizie din cadrul unităţilor de învăţământ opun cea mai mare rezistenţă în ce priveşte intregrarea şi nu este în totalitate nici vina lor întrucât nu există o legislaţie foarte clară în această privinţă. Cadrele didactice nu sunt pregătite în acest sens, nu au timp pentru tipul de atenţie necesar anumitor cazuri, mentalitatea colectivă însăşi este deficitară în ce priveşte înţelegerea şi acceptarea celor diferiţi de noi. Dacă toate acestea nu v-au convins, poate raportul \"Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi\", prezentat ieri de UNICEF, s-o facă. Copiii cu dizabilităţi au cele mai mici şanse să beneficieze de educaţie, sănătate şi protecţie, ei fiind printre cei mai expuşi la violenţă, abuz, exploatare şi neglijare, mai ales dacă sunt izolaţi în instituţii din cauza stigmatului social şi a costurilor financiare, se arată în raport. La nivel internaţional, există puţine date în ceea ce priveşte numărul exact al copiilor cu dizabilităţi, tipurile de dizabilităţi pe care le au şi modul în care acestea le afectează viaţa. \"Puţine guverne au un ghid eficient pentru alocarea resurselor pentru a sprijini copiii cu dizabilităţi şi familiile lor. O estimare globală din anul 2004 arată că 93 de milioane de copii - sau unul din 20 de copii cu vârsta până la 14 ani - au o dizabilitate moderată sau severă\", se arată în documentul citat. \"Copiii care trăiesc în sărăcie şi au o dizabilitate au şanse şi mai mici să beneficieze de aceste drepturi fundamentale. Genul este o cauză importantă de discriminare - fetele cu dizabilităţi au şanse mai mici decât băieţii să primească hrană adecvată şi îngrijire. Potrivit documentului citat, familiile care au copii cu dizabilităţi se confruntă cu costuri de trai mai ridicate decât restul şi pierd oportunităţi de a obţine venituri. La nivel naţional, la sfârşitul lui 2012, Direcţia pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap a comunicat că erau înregistraţi 60.859 de copii cu dizabilităţi, 50,32% fiind încadraţi în grad grav de handicap.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), Roxana Onea, „la nivelul judeţului sunt 1.800 de copii cu dizabilităţi înregistraţi în evidenţele DGASPC. Din păcate, este adevărat, există o tendinţă de marginalizare a copiilor cu dizabilităţi, aşa cum se întâmplă şi cu copiii din centrele de plasament, o tendinţă de izolare de restul, fie ei preşcolari, fie elevi, fie chiar mai mari. Din păcate, şi la Constanţa au fost cazuri în care părinţii s-au plâns că micuţii lor au fost discriminaţi şi marginalizaţi”.

Specialiştii spun că incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi este posibilă, însă se impune, mai întâi, o schimbare de percepţie, o recunoaştere a faptului că toţi copiii au aceleaşi drepturi, că pot fi agenţi ai schimbării şi că pot hotărî pentru ei înşişi şi nu sunt doar beneficiari ai carităţii, că părerile lor trebuie auzite şi incluse în politici publice şi programe. Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, a declarat, ieri: \"În România, ca şi în celelate state, copiii cu dizabilităţi sunt, în continuare, cei mai vulnerabili. Cu toate că România a aplicat reforme importante la nivelul protecţiei copilului, copiii cu dizabilităţi nu au profitat de pe urma acestora în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi copii. (...) Mult prea des, comunităţile, ceilalţi copii şi părinţii acestora nu doresc să interacţioneze cu copiii cu dizabilităţi, din cauza dezinformării şi a unor temeri nejustificate. A sosit momentul să accelerăm procesul de incluziune în societate a copiilor cu dizabilităţi\", a spus Blanchet. Datele centralizate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice la sfârşitul lui 2012 arătau că în România erau înregistrate 697.169 persoane cu dizabilităţi, iar 97,5 la sută dintre ele se aflau în familie. În aceeaşi perioadă, Direcţia pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap a comunicat că, la nivel naţional, erau înregistraţi 60.859 de copii cu dizabilităţi, 50,32 la sută fiind încadraţi în grad grav de handicap. 20,01% în grad accentuat şi 29,67% în grad mediu şi uşor.