Învăţământul românesc suferă din cauza lipsurilor multiple care se răsfrâng asupra copiilor! Într-o măsură mai mare sunt afectaţi copiii cu dizabilităţi, dar şi cei care provin din familii nevoiaşe, care de cele mai multe ori sunt marginalizaţi. În societate, ei sunt priviţi cu alţi ochi. Dezinteresul este cel care tronează în ograda multor autorităţi şi instituţii. Tocmai de aceea, fundaţiile non-guvernamentale iniţiază tot felul de proiecte pentru a stimula comunităţile să se implice mai mult când vine vorba de prichindei care, fără să aibă vreo vină, au venit într-o lume care încă nu este pregătită să-i accepte. Una din organizaţiile care militează pentru drepturile copiilor este Fundaţia Holt România. În urmă cu trei ani, aceasta a iniţiat un proiect pe fonduri europene cu titlul „Împreună pentru o şansă reală la educaţie”, ce a vizat derularea unui program naţional de prevenire şi corectare a fenomenului de abandon şcolar în mediul rural. Iniţiatorii nu au vrut să fie un proiect ca multe altele începute în ţara noastră, să existe doar pe hârtie şi să nu fie pus cu adevărat în practică. Aşa că s-au mobilizat. Au încheiat parteneriate cu autorităţile locale prin care le-au obligat ca, după finalizarea proiectului, să continue să acorde sprijin copiilor care prezintă risc de abandon şcolar.

CINCI COMUNITĂŢI IMPLICATE Mai întâi, la nivel naţional, au identificat comunităţile rurale care se confruntă cu astfel de probleme, apoi s-a trecut la selecţie. Potrivit managerului de proiect, Livia Trif, la Constanţa, comunităţile rurale care au intrat în proiect sunt Limanu, satul Moşneni din comuna 23 August, Cumpăna, satul Galeşu din comuna Poarta Albă şi satul Nisipari din comuna Castelu. În aceste localităţi au fost selectaţi aproximativ 200 de copii care prezentau risc de abandon şi 15 care în ultimul an nu frecventaseră deloc şcoala. În cazul lor, specialiştii au reuşit să-i readucă în bănci. Pentru toţi copiii ce fac parte din proiect au fost înfiinţate centre comunitare educaţionale integrate, dotate corespunzător, în fiecare localitate participantă. Totodată, au fost instruiţi 15 specialişti în prevenirea abandonului şcolar şi zece educatori parentali care au lucrat cu aceşti copii ce provin din familii nevoiaşe. Poveştile de viaţă ale acestor copii sunt impresionante. Pentru cei mai mulţi dintre micuţi, centrele au devenit ca o familie, pentru că simţeau afecţiunea din partea specialiştilor. Psihologul proiectului, Nina Neguţu, îşi aminteşte cazul unui copil care nu fusese luat niciodată de mână şi căruia nu i se arătase niciodată afectivitate din partea părinţilor. „Copilului i s-a părut ciudat să fie luat de mână şi îndemnat să facă un lucru. Când părinţii îi cereau ceva, între ei nu exista un contact vizual. Copilul ţinea capul în jos şi făcea ce i se cerea. Aşa era comunicarea dintre ei. Tocmai de aceea, copiii au ajuns să ne vadă precum salvatori şi să se mulţumească doar cu un zâmbet”, a declarat psihologul proiectului.