JOACA AFARĂ, DOAR UN VIS Cei mai mici dintre copiii din Koriyama, localitate aflată în apropiere de centrala nucleară Fukushima Daiichi, sunt victime inocente ale triplei tragedii înregistrate pe 11 martie 2011. Mulţi au venit pe lume după ce cutremurul de 9 grade pe scara Richter şi valurile seismice generate au produs accidentul nuclear de la Fukushima, iar ceilalţi erau prea mici pentru a-şi mai aduce aminte cum era înainte. Aceşti copii sunt crescuţi după reguli draconice pentru protejarea lor de radiaţii. Nu se pot juca afară, iar părinţii se întrec în a-i convinge că nu trebuie să exploreze ce se întâmplă după uşile şi geamurile ermetic închise. Efectele asupra acestor copii încep să fie, însă, vizibile: sunt plăpânzi, au abilităţi reduse de a-şi coordona mişcările şi nu ştiu să meargă pe bicicletă, trotinetă sau alte mini-mijloace de locomoţie care fac deliciul altor copii de vârsta lor. „Sunt copii foarte temători. Întreabă mereu înainte de a mânca ceva: „A fost protejat de radiaţii?“. Şi trebuie de fiecare dată să îi convingem că este OK pentru a mânca”, a povestit Mitsuhiro Hiraguri, director al grădiniţei Emporium din Koriyama, oraş situat la 55 de kilometri vest de centrala nucleară Fukushima Daiichi. „Unii dintre copii chiar tânjesc să se joace afară. Vor să se joace în groapa cu nisip şi să facă forme din nisip. Trebuie să le spunem „nu“, cu părere de rău”, continuă acesta.

TEMERI ŞI NEÎNCREDERE După accidentul de la Fukushima, Koriyama a fost singurul oraş din zonă căruia nu i s-au impus restricţii, iar localnicii nu au fost obligaţi să îşi părăsească locuinţele. La început părea o binecuvântare faptul că nu se pierdea confortul propriei case. Ulterior, s-a insinuat nesiguranţa. În ciuda asigurărilor venite din partea autorităţilor, temerile localnicilor nu au fost niciodată alungate. În primele luni de la accident, zona de restricţie viza o distanţă de 30 de kilometri faţă de centrală, anul trecut ea fiind restrânsă la 20, respectiv 10 kilometri. Printre măsurile luate de autorităţi au fost înlocuirea pământului din parcuri sau din locurile de joacă ale copiilor, decontaminarea spaţiilor publice şi limitarea timpului petrecut de minori în aer liber. La Koriyama se recomanda ca micuţii de până la doi ani să nu petreacă mai mult de 15 minute afară, iar copiii cu vârste între trei şi cinci ani aveau voie afară maximum 30 de minute. În mod oficial, aceste limitări au fost ridicate în luna octombrie, dar multe grădiniţe, şcoli şi părinţii continuă să le aplice pentru că nu au încredere în varianta oficială, prezentată de autorităţi.

PSIHOZA CONTAMINĂRII NUCLEARE Nivelul de radiaţii înregistrat la grădiniţa Emporium din Koriyama este în prezent de 0,12 - 0,14 microsiverţi, faţă de 3,1 - 3,7 microsiverţi cât se înregistra imediat după accident. Nivelul de siguranţă acceptat oficial de către Autoritatea Naţională de Reglementare a Energiei Nucleare este o expunere de circa 1.000 de microsiverţi pe an, dar chiar şi aşa, temerile părinţilor faţă de siguranţa copiiilor nu au fost potolite. Situaţia devine periculoasă, pentru că micuţii din Koriyama încep să fie afectaţi fizic şi psihic. Un sondaj efectuat la cererea Comitetului pentru Educaţie din cadrul prefecturii Fukushima arată că lipsa activităţii fizice în aer liber se răsfrânge în greutatea copiiilor. Micuţii de cinci ani din zonă sunt cu minimum 500 de grame mai graşi decât alţi copii din Japonia, iar diferenţele cresc în mod îngrijorător odată cu vârsta. Băieţii de 11 ani sunt cu până la trei kilograme mai grei decât ceilalţi copii din Japonia. Oficialii din Koriyama sunt campionii măsurilor de precauţie: au decontaminat locurile publice de mai multe ori pe an şi au înlocuit regulat pământul şi echipamentele din locurile de joacă, dar copiii rămân în continuare închişi în case.