Guvernul a adoptat, ieri, un proiect de lege prin care este rectificată Convenţia asupra relaţiilor personale privind copiii. Astfel, prin actul normativ se stabileşte că orice copil are dreptul de a fi informat, consultat şi de a-şi exprima opinia, modalitatea de soluţionare a litigiilor în materia relaţiilor personale, precum şi punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti în cazul divorţului părinţilor şi instituirea unor măsuri asiguratorii şi garanţii ce trebuie luate cu privire la relaţiile personale. Convenţia introduce în dreptul internaţional privat o schimbare de terminologie, astfel încît termenul de "vizită" este înlocuit cu cel de "relaţii personale". Sintagma "relaţii personale" este definită ca şedere a copilului, limitată în timp, la o persoană cu care acesta nu locuieşte de obicei sau întîlnirea dintre copil şi acea persoană. De asemenea, prin relaţii personale se înţelege orice formă de comunicare între copil şi acea persoană sau furnizarea oricăror informaţii cu privire la copil de către acea persoană sau invers. Potrivit prevederilor Convenţiei, copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii personale constante, iar aceste relaţii nu pot fi restrînse sau excluse decît în interesul superior al copilului. Convenţia recunoaşte nevoia copiilor de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, precum şi cu alte persoane faţă de care aceştia au dezvoltat legături de ataşament, precum bunicii, fraţii sau surorile, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului copilului.
De asemenea, autorităţile judiciare încurajează părinţii şi celelalte persoane care au legături de familie cu copilul să ajungă la învoieli pe cale amiabilă în ceea ce priveşte relaţiile personale cu acesta, în special prin recurgerea la medierea familială şi la alte metode de soluţionare a conflictelor. Fiecare stat semnatar al Convenţiei desemnează o autoritate centrală care să exercite diferite funcţii în cazul relaţiilor personale transfrontaliere. În România, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală pentru exercitarea funcţiilor în cazul relaţiilor personale transfrontaliere. Atunci cînd, la sfîrşitul unei perioade de relaţii personale transfrontaliere, înapoierea copilului nu s-a efectuat, autorităţile competente trebuie să asigure, la cerere, înapoierea imediată a acestuia. Cu excepţia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat parte se angajează să nu pretindă solicitantului nicio plată pentru orice măsură luată în numele său de către autoritatea centrală a acestui stat.