Mama a fost şi este considerată cea mai importantă persoană din viaţa unui copil, cea care îl ajută să crească, îl protejează şi îl alină când este nevoie. Nu toţi copiii se pot bucura, însă, de prezenţa ei. Printre micuţii care vor fi nevoiţi să crească fără mamă se numără şi Nicolae Stoica, de doar şapte ani, din Constanţa. El se află, în prezent, la Centrul de plasament „Antonio” din Constanţa, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa. A fost instituţionalizat în septembrie 2008, după ce a fost părăsit de mama sa, Adina Stoica. Pe 19 iunie se împlinesc trei ani de când femeia a dispărut fără urmă, lăsând-şi băieţelul de doar patru ani (la acea dată) în locuinţa din Lazu a concubinului său, Relu Muşa. „În ciuda eforturilor pe care le-am făcut, nu am reuşit să o găsim pe mama băiatului. Nu se ştie nimic despre locul unde se află în prezent. Băiatul a fost instituţionalizat”, a declarat purtătorul de cuvânt al DGASPC, Roxana Onea. Povestea de dragoste dintre Adina Stoica, din Constanţa, şi Relu Muşa, din localitatea Lazu, a început în februarie 2008. „Mă duceam la un cunoscut din sat, când am văzut-o pe femeie şi pe copil. Iniţial m-a rugat să-i arăt unde este staţia de microbuz, dar după aceea a schimbat placa şi a început să zică că ar fi fost bine dacă aveau unde să stea peste noapte”, spunea bărbatul, în urmă cu trei ani. Femeia a rămas în casa lui Relu, din comuna constănţeană Lazu, până în iunie 2008, trăind în concubinaj cu acesta.

SOŢIA UCISĂ, CONCUBINA DISPĂRUTĂ. În dimineaţa zilei de 19 iunie 2008, ea a dispărut însă de acasă. În urma sesizărilor vecinilor, îngrijoraţi de soarta lui Nicolae, în luna septembrie a aceluiaşi an, echipa mobilă a DGASPC s-a deplasat la Lazu. „Am venit într-o dimineaţă acasă şi pur şi simplu nu am mai găsit-o. Actele ei şi copilul erau acasă, dar ea parcă dispăruse. Am tot aşteptat-o, dar nu a mai venit. Eu cred că o să fie găsită prin Eforie Sud, prostituându-se”, le-a povestit Relu asistenţilor sociali în septembrie. Presupunerile bărbatului nu au fost, însă, împărtăşite de vecini. „Până să dispară, Adina şi cu Relu munceau la noi, ca zilieri. Ea era o femeie foarte cumsecade. Avea grijă de copil şi tot timpul îl îmbrăca în haine curate şi avea grijă să nu se murdărească. Nu cred că ar fi plecat şi şi-ar fi lăsat copilul fără să se intereseze măcar de soarta lui. Nu era genul”, povestea Ghiulmaber Cadîr, vecina care a reclamat cazul la Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Agigea. Îngrijorarea vecinilor este alimentată şi de faptul că Relu Muşa a fost condamnat în 1989 pentru că şi-a omorât nevasta, cu care avea cinci copii. Deşi el susţine în continuare că nu este vinovat, instanţa de la acea vreme l-a condamnat la aproape 9 ani de închisoare. După opt ani, bărbatul a fost eliberat condiţionat şi s-a întors în casa sa din localitatea Lazu. Este cunoscut în sat pentru viciul său: băutura. Din cauza condiţiilor improprii de trai din locuinţa lui Relu Muşa, precum şi a faptului că acesta îl neglija pe copil, asistenţii sociali au decis instituţionalizarea acestuia.