Dacă sunteți părinte, v-ați întrebat cu siguranță măcar o dată dacă fiul sau fiica dumneavoastră încearcă să vă manipuleze prin comportamentul său pentru a obține ceea ce-și dorește. La vârste mici, copilul încearcă să obțină lucruri prin plâns, țipete sau se victimizează spunând că nu este iubit, că alți copii au diferite lucruri, iar el nu. Psihologii spun că acest timp de comportament este întâlnit de la vârste mici, însă cele mai problematice situații au loc în perioada pubertății și a adolescenței. ”La vârste mici, vina este a părintelui, pentru că micuțul încearcă să obțină ceea ce dorește prin plâns, țipat, însă, dacă părintele cedează, cel mic dobândește un comportament greșit și înțelege că așa poate să primească tot ceea ce vrea. Intervenția se face la părinte, care trebuie să fie ferm și să nu cedeze presiunii puse de copil”, a explicat psihologul Cristina Gemănaru. Ea a precizat că, în adolescență, copiii recurg la alte forme de șantaj emoțional, fiind o adevărată provocare pentru părinți. ”În perioada pubertății și a adolescenței, între 13 și 18 ani, copiii încep să creadă că pot fi independenți, că se pot sustrage de la reguli, descoperă grupul social, discută și aplică diferite tertipuri pentru a obține ceea ce vor. Este perioada în care pot începe să mintă, prin ocolirea adevărului, apar amenințările: dacă nu-mi iei, nu mai învăț, în situații mai grave spun chiar că pleacă de acasă”, precizează specialistul.

CUM TREBUIE SĂ INTERVINĂ PĂRINȚII În aceste momente, părinții nu ar trebui să cedeze, ci din contră, să îl verifice, să se asigure că adolescentul spune adevărul și să continue să arate că ei dețin controlul, că tânărul nu poate face tot ce își dorește. ”Cel mai simplu pentru părinte este să țipe, să certe, să pedepsească, dar nu rezolvă decât 1% din problemă. Totuși, trebuie să caute modalități să îl verifice pe copil. Îi spunem tânărului că avem încredere în el ca persoană, însă ne îndoim de maturitatea sa, pentru că și noi am trecut prin adolescență, pentru că e posibil să nu conștientizeze că se supune unor riscuri și trebuie să înțeleagă faptul că, indiferent de problemele pe care le va avea, va găsi sprijin în familie”, a explicat psih. Gemănaru. Aceasta a subliniat că părinții trebuie să fie mereu prezenți în viața tânărului, să simtă că există un control, dar și că au un sprijin necondiționat în familie, pentru că riscurile la care se expun tinerii sunt mari. ”Părinții trebuie să fie atenți la rețelele de socializare, la cum petrec tinerii timpul liber, la ce fac când stau în fața calculatorului. Dacă părintele pierde controlul, situația devine tensionată, apare o ruptură între părinte și copil și acesta caută sprijin în cu totul alte locuri”, a spus psihologul Cristina Gemănaru.