Tot mai mulți copii preșcolari și școlari mici din ziua de azi manifestă comportamente agresive, opoziționiste și provocatoare față de adulții din viața lor, în special față de părinți, comparativ cu generațiile trecute. În spatele acestor atitudini se ascund stări de anxietate şi o stimă de sine scăzută, crede doctorul în psihologie Geanina Cucu Ciuhan. În opinia specialistului, în ultimii 10 ani a crescut îngrijorător numărul cazurilor de copii furioşi, uşor de enervat, care ţipă când cer ceva sau când îşi susţin punctul de vedere, care execută comenzile invers şi sfidează sau refuză să se supună regulilor, atât acasă, cât şi la grădiniţă sau la şcoală. “Mulți părinți încearcă o gamă largă de metode de disciplinare, trecând de la comunicarea calmă și empatică la abordări coercitive și chiar pedepse. Atunci când am făcut evaluarea psihologică a acestor copii, am constatat că, pe lângă problemele comportamentale, apar aproape de fiecare dată și dificultăți emoționale majore, în special anxietate, stimă de sine scăzută, iar în cazurile mai grave - elemente sau gânduri depresive și chiar gânduri de suicid. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât vorbim despre copii de 6 - 7 ani cu idei destul de conturate de suicid”, crede prof. univ. dr. Geanina Cucu Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center. Mai mult decât atât, studiile de specialitate din ultimii ani au relevat același lucru: o corelație foarte înalt semnificativă între tulburarea opoziționismului provocator la copiii preșcolari și fobie (95% la copiii de 3 ani) sau anxietate excesivă și de separație (95% la copiii de 5 ani). “Dincolo de studii, am constatat din practică faptul că, atunci când intervenim asupra anxietăţii şi stimei de sine scăzute la aceşti copii, problemele de comportament se diminuează şi ele. Altfel spus, aceste două componente de bază - anxietatea şi stima de sine scăzută - stau la baza furiei şi opoziţionismului copiilor preşcolari şi şcolarilor mici”, a explicat specialistul.

De aceea, părinții ar trebui să apeleze la ajutorul specializat al psihologului atunci când copilul lor manifestă frecvent comportamente provocatoare și crize de furie, evaluarea emoțională a copilului fiind esențială în asemenea cazuri, explică psihologul. ”Programele corecte de psihoterapie în aceste cazuri includ psihoterapia copilului, psihoterapia familiei, observația sistematizată la școală și managementul comportamental al copilului în clasă, în strânsă colaborare cu cadrul didactic (educator sau învățător)”, concluzionează Geanina Cucu Ciuhan.