Posibilitatea ca unul dintre copii să sufere de o boală care poate afecta modul în care acesta se dezvoltă este de neconceput pentru părinţi. Şi, totuşi, acest lucru se întâmplă, iar refuzul de a accepta situaţia şi de a apela la un specialist nu face decât să scadă şansele de recuperare a copilului. Una din afecţiunile pe care nu toţi părinţii le acceptă este şi autismul. Potrivit reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa, în prezent, la nivelul judeţului nostru, sunt înregistraţi 300 de copii cu autism. Numărul real este cu siguranţă mai mare, în condiţiile în care mulţi părinţi fie nu vor ca micuţii bolnavi să fie luaţi în evidenţă, fie nu acceptă boala sau, pur şi simplu, nu au fost diagnosticaţi. Pentru a veni în sprijinul părinţilor, dar nu numai, şi a-i ajuta să conştientizeze importanţa începerii din timp a terapiei, reprezentanţii DGASPC, în colaborare cu Asociaţia de Sprijin a Persoanelor cu Autism „Harap Alb” şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, au organizat, ieri, workshop-ul cu tema „Copilul meu are autism. Ce am de făcut?”.

DEPISTAREA TIMPURIE, ESENŢIALĂ „Scopul nostru a fost de a informa părinţii, dar şi viitorii specialişti, despre această tulburare: ce înseamnă mai exact autismul, care sunt primele semne care trebuie să dea de bănuit părinţilor şi cui trebuie să se adreseze pentru obţinerea unui diagnostic exact şi pentru începerea terapiei, dacă este cazul”, a declarat purtătorul de cuvânt al DGASPC, Roxana Onea. Ea a precizat că părinţii trebuie să ia în calcul consultarea unui specialist în cazul în care copiii lor prezintă întârzieri pe ariile de dezvoltare (în special dacă este vorba de întârzierea dezvoltării limbajului), dacă nu-şi pot concentra atenţia, dacă nu răspund atunci când sunt strigaţi, dacă nu pot stabili şi menţine contactul vizual sau dacă sunt agitaţi.