Domnul Oprescu a adus în atenţia opiniei publice conceptul de copita politicului. Chiar dacă, la prima vedere, pare a fi vorba de un spaţiu restrîns, nu numai ca simbol, în realitate, avem de-a face cu un concept mai larg. Surprinzător, pînă acum, deşi este vorba de un caz real, s-a vorbit şi s-a scris foarte puţin despre copita politicului, care calcă totul în picioare. Asupra originii sale, din cîte înţeleg, planează unele suspiciuni şi mistere din unghere. Nu ştim cu precizie dacă este vorba de copita calului sau a măgarului. În materie de bîrfe, se pune un accent deosebit pe ultima variantă. Cînd se votează cu copita politicului, se alege praful de tot şi de toate! La noi, copita îşi lasă amprenta în toate sectoarele unde se derulează afaceri grase pentru unii. E de la sine înţeles că politichia reprezintă un loc de parcare adecvat pentru mitocani şi indivizi puşi pe căpătuială. Asistăm adeseori la numeroase meciuri de box între reprezentanţii puterii şi diverse alte categorii sociale. De fiecare dată, puterea îl învinge la scor pe amărăştean. Nu pentru că ar fi mai talentată, ci pentru că întotdeauna ascunde în mănuşi o copită politică. Deloc întîmplător, în ţara asta, totul este condus şi împărţit de copita politică. Cînd e vorba de interesul lor de grup, se cuplează în alianţe, purtînd diverse denumiri ademenitoare. S-au format chiar şi partide, ca urmare a simbiozei dintre mai multe copite politice. Pentru că ţin la imaginea lor, politicienii folosesc, în mod deosebit, în campaniile electorale, poza lor de buletin. Nu pun copita ca să nu fie asociaţi din profil cu porcul, deşi acesta poartă adidaşi. Cei mai mulţi dintre politicienii noştri gîndesc cu copita şi calcă în străchini la fel. Dacă sufli în front, ţi-o pun în bot! În ziua de astăzi, nu se mai face politică de cadre fără o copită adecvată. În administraţia publică, de pildă, nu se cer studii sau specializări pe mai ştiu eu unde. Ca să fii angajat sau promovat, e musai să ţi se potrivească la fix copita politică. De aceea, din patru în patru ani, dar chiar şi la intervale de timp mai mici, se fac probe la încălţări de genul menţionat pînă acum. Trebuie să fii în ton cu moda politică. Dacă nu ţi se potriveşte copita politică, aleluia, stai pe dreapta că stînga e ocupată! Cît porţi la copita politică? Este una dintre întrebările de bază la care trebuie să răspundă apoliticul, un personaj derizoriu şi perimat. Sînt indivizi care au urme de copite politice pe ei, precum rujul de pe buze moştenit pe guler de la o amantă răzbunătoare. Aştia sînt traseiştii politici. Cîţiva dintre ei au parafate copitele politice în paşaport, chiar dacă nu-l mai folosesc la trecerea frontierei. Pentru fiecare politician în parte, copita e ca o parafă. Chiar şi şutul în fund poartă această amprentă! Auzim deseori comentarii de genul: ”Băi, ce de copite are ăla în fund!” Copita este mult mai eficientă decît şutul, pentru că ea nu înseamnă întotdeauna un pas înainte, cum se obişnuieşte la alţii… Uneori, sătui de atîta bine, politicienii noştri îşi bagă copita politică în treburile ţării, adică, iertaţi expresia, li se rupe. Din păcate, prea des. Din cauza folosinţei îndelungate, copita politică a depăşit gradul de uzură admis. Cu alte cuvinte, se exagerează pe spinarea noastră…