A 62-a ediţie a Festivalului de Film de la Locarno şi-a anunţat cîştigătorii, sîmbătă seara, în cadrul obişnuitei ceremonii de la Piazza Grande. Se poate spune că juriul a apreciat, în acest an, acele producţii ce pun accentul pe condiţia femeii în lumea de astăzi, în contextul unor interferenţe culturale tot mai în mişcare sau al unor împrejurări marcate de transformări politice, economice şi sociale deosebite. „Leopardul de Aur\" a fost astfel atribuit unei coproducţii anglo-germano-franceze – „Ea, o chinezoaică\" („She, a Chinese”). Semnat de o regizoare, Xiaolu Guo, filmul relatează povestea unei tinere, Mei, care-şi părăseşte micuţul sat natal, spre a ajunge în oraşul cel mai apropiat, la Chogqing, unde se angajează ca muncitoare într-o fabrică de textile. În timpul liber lucrează la un salon de coafură. Îl cunoaşte pe Spikey, un ucigaş în slujba mafiei locale. Cînd acesta vine acasă plin de sînge, de fapt, murind în faţa ei, Mei ia hotărîrea să plece la Londra şi să devină soţia domnului Hunt, un bărbat în vîrstă de şaptezeci de ani. Schimbarea din viaţa ei este dramatică, dar îi asigură liniştea. Imagine a unui metisaj al culturilor, filmul indică dinamica metamorfozelor din lumea de azi, ca şi pragul lor de dincolo de frontiere geografice sau de orice fel.

Premiul juriului, cît şi cel pentru cea mai bună regie au mers în Rusia, la Alexei Mizgirev. Filmul acestuia, „Buban. Baraban\", are, de asemenea, în centru o femeie. În vîrstă de 45 de ani, Ekaterina Artemovna îşi duce viaţa într-o mică localitate minieră. Este bibliotecară şi locuieşte împreună cu o colegă. Pentru a obţine un ban în plus încearcă să vîndă din cărţile bibliotecii. Cînd descoperă aceasta, bărbatul de care se apropiase, un marinar, o părăseşte. Ne aflăm în acel peisaj tipic rusesc, cu ierni friguroase şi peisaje gri, iar portretul acestei femei vine să ne emoţioneze într-o manieră specifică. Calităţile filmului au fost astfel apreciate cu două premii importante. Şi Leopardul pentru cea mai bună actriţă (Lotte Verbeek) a ţinut seama de complexitatea şi dramatismul personajului interpretat: o tînără femeie care părăseşte Olanda pentru a ajunge în Irlanda. Avem şi aici un tulburător portret al singurătăţii feminine, oscilînd între profesii şi relaţii efemere. De altminteri, titlul filmului spune totul despre orizontul de existenţă al femeii – „Nothing Personal\". Leopardul pentru cel mai bun actor a fost atribuit unui grec, Antonis Kafetzopoulos, pentru rolul din „Akadimia Platonos\".

Cum şi noi am participat în competiţia „Leoparzilor de mîine\", cu scurtmetrajul „Palmele\" (regia - George Chiper), menţionăm că Leopardul acestei secţiuni, din al cărei juriu a făcut parte şi Adrian Sitaru, a fost atribuit filmului „Believe\" de Paul Wright, o copropducţie Anglia-Scoţia, povestea unui bărbat care îşi pierde soţia, suferind puternic şi ducînd o viaţă ciudată, în ţinuturi înalte şi izolate. Încă o dovadă că, în linii mari, premiile acestei ediţii au avut în vedere fiinţe singuratice şi lovite de viaţă. Poate şi personajul din „Palmele\" se putea înscrie aici, fiind vorba de o femeie singură, care a trecut prin momentul tragic al pierderii soţului şi a unicului copil. Oricum, filmul românesc rămîne unul notabil în această sferă tematică.