N-am găsit un termen de comparaţie mai sugestiv decît această metaforă, pentru a încerca să definesc scurt ce se întîmplă cu actuala putere de dreapta din România. Nici în cele mai urîte vise ale liberalilor nu cred că s-ar fi întîmplat ceea ce vedem toţi că se petrece acum…

În lupta disperată pe care Tăriceanu o duce împotriva propunerii legislative a Ecaterinei Andronescu de mărire a salariilor profesorilor, iniţiativă aprobată de parlament ce a stîrnit atîta vîlvă, se folosesc toate metodele posibile! Se dau afară miniştri, li se face cu degetul parlamentarilor, de la tribună, ori se organizează conferinţe de presă şi se dau comunicate în fiecare zi. Cred că premierul nu mai doarme liniştit sau are coşmaruri nocturne! Toată această agitaţie panicată a liderilor PNL îmi aduce aminte de ultimele zile de guvernare ale Convenţiei Democrate, în anul 2000. Dar liberalii îşi dau singuri cu stîngul în dreptul, făcîndu-se de rîs în văzul alegătorilor. Atitudinea demagogică împinsă la extrem şi stîngăciile fostului ministru Adomniţei l-au scos din pepeni pe calmul premier. Nu l-am văzut niciodată pe Tăriceanu atît de iritat şi de patetic! Însă aş vrea să vă mai adresez o întrebare retorică: a mai pomenit cineva, în oricare ţară civilizată, un preşedinte de Cameră, precum Bogdan Olteanu, care să-i ameninţe pe deputaţi că suspendă sesiunea parlamentară şi îi trimite acasă dacă nu votează „cum trebuie” ?! Chestia asta mi se pare fără precedent, în istoria de aproape 19 ani a democraţiei noastre originale. Iar primul ministru, la rîndul său, îşi face vreo iluzie că l-ar mai crede cineva pe cuvînt, cînd se laudă că şi-a asumat o asemenea atitudine ce ar putea avea consecinţe electorale, numai de dragul „interesului public”?... Hai să fim serioşi! Guvernului îi fuge pămîntul de sub picioare, căci a venit şi tăvălugul crizei financiare mondiale, ce se adaugă la prostiile făcute de pînă acum de majoritatea miniştrilor, iar momentul „notei de plată” se apropie ca o ghilotină.

Pe lîngă toate astea, ca să fie evident că ne aflăm pe o veritabilă corabie a nebunilor, Traian Băsescu se ia de guler cu Lidia Bărbulescu, acuzînd CSM-ul că obstrucţionează activitatea ANI, iar Ludovic Orban mai toarnă gaz pe foc la cîte un post de televiziune, mărturisind în ceasul al 13-lea cum stăm cu mafia autostrăzilor… Aţi auzit vreun guvernant sau politician de dreapta, cel puţin în ultima săptămînă, să zicem, recunoscîndu-şi în public îngrijorarea faţă de viaţa de zi cu zi a românilor de rînd? Ei bine, uite-aşa, încet şi sigur, fără multă gălăgie, PSD urcă treptat în sondaje, pe seama prostiilor făcute de adversarii politici ai social-democraţilor!

Am pomenit în acest editorial de agitaţia care aminteşte de atmosfera de la sfîrşitul anului 2000, cînd CDR îşi încheia guvernarea. Mai ţineţi minte prima declaraţie a lui Adrian Năstase, cînd s-a aflat că PNŢ-CD a ratat intrarea în parlament? „Este sfîrşitul unei aventuri politice!” – a exclamat el. Acum, ca şi atunci, Corabia Nebunilor se află în pragul naufragiului...