La Constanţa, în PDL, sunt conservate diverse obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti. Ieri, de pildă, am comentat pe larg originile stropitului cu apă şi valenţele educative ale stuchitului obştesc printre dinţi (se citeşte cum aude fiecare). Mă refer la cei cu strungăreaţă. La noi, stropitul se execută prin diverse forme şi metode, numărându-se printre cele mai vechi îndeletniciri lumeşti. Îi includ aici, desigur, şi pe stropitorii cu nume conspirative şi urechi clăpăuge. Maria Stavrositu a fost udată cu apă chioară, nici măcar sfinţită, ceea ce înseamnă că nu va avea un an prea bun... Hora udătorilor din PDL Constanţa s-a mutat la Bucureşti, unde fusese dirijată, iniţial, înainte de marele balamuc. Intuind că o să iasă cu scântei, Elena Udrea a preferat să se ascundă sub frunza Evei, chipurile, ca să facă publicitate turismului românesc. Să fi fost măcar frunză de viţă de vie, numa’ bună pentru sarmale! După ce a trecut PDL Constanţa prin maşina de tocat, participând la primul său test gastronomic, acum, doamna Udrea şi-a pus frumuşel frunza costisitoare pe spinare. Dacă ar fi fost prezentă la şedinţa cu balamuc, altfel s-ar fi desfăşurat stropitul delegaţilor cu apă. Cu siguranţă, finalul, unul cu bătăi cu perne pline cu furnici, ar fi fost de-a dreptul monumental. Pe de altă parte, şi Maria Stavrositu ar fi avut un cu totul alt tupeu faţă de cel care, stropind-o cu apă, a confundat-o cu Emil Constantinescu, fostul nostru preşedinte din cerneală. După momentele cu precipitaţii, conform tradiţiilor amintite mai sus, urmează dansul caşcavalului. Corbului nu-i mai place în conducerea PDL, declarând că s-a săturat de balamuc! Şmecher din fire, corbul se face că nu ştie cine a dat tonul la balamuc şi dă vina pe Mircea Banias! În fapt, este supărat că, în momentul mirării sale, a scăpat caşcavalul din plisc, cum se întâmplă ori de câte ori cineva ignoră protecţia muncii de partid. Corbul a mai trăit momente de mare supărare personală în PSD, după ce a fost retras în linia a doua a partidului. Ca şi acum, şi-a luat jucăriile, fiind cunoscut pentru temperamentul său jucăuş, şi a decolat spre PDL, descoperindu-şi vocaţia de susţinător al Mariei Stavrositu. Mitul caşcavalului îi domină pe toţi cei care, invocând starea de vraişte din partid, încearcă să se îndepărteze de focarul acestui scandal fără sfârşit. Celor care l-au trădat pe actualul lider interimar, întorcându-i spatele după ce şi-au văzut sacii în căruţă, nu le mai rămâne la îndemână decât ruleta stavrosiană. Există şi un pacifist în PDL Constanţa, piesă rară într-un mediu viciat de starea de balamuc. Luând în calcul atitudinea de care a dat dovadă în timpul insurecţiei pedeliste, deputatul Iorguş merită să fie propus pentru Premiul Nobel pentru Pace. Păcat că au fost scoase din circulaţie medaliile şi insignele de uz intern. Cu evidente calităţi ecologice, ca şi cum ar fi trăit pe o rămurea în Pădurea Comorova, domnul deputat nu s-a mai luat de păr cu nimeni, expresie clară a maturităţii sale politice. Cu siguranţă, domnia sa a realizat că tot acest balamuc este inutil, pentru că este evident faptul că partidul a luat-o la vale rău de tot. Mă tem că, dacă Maria Stavrositu va câştiga la puncte, se va trezi în braţe cu un cal mort. Sigur, calul de dar, chiar şi în faza descrisă mai sus, nu se caută la dinţi.