Înţeleg că, în societatea noastră multilateral dezvoltată, caşcavalul joacă un rol extrem de important. Mult mai important decât energia electrică. Practic, astăzi, în România, nu se mişcă nimic fără caşcaval! Oriunde te învârţi, indiferent de sensul în care o iei, eşti condiţionat de existenţa, consistenţa şi valoarea caşcavalului. Toată lumea întreabă de caşcaval. Dacă e rost de caşcaval, cât e caşcavalul şi cum se distribuie el. Dacă nu dai caşcavalul, în forma cerută, nu ai parte! Observaţi că, aflându-ne în plină campanie a caşcavalui, sunt modificate din mers proverbele emanate de populaţie, obiceiurile şi năravurile. Sigur, unele, din născare, nu au lecuire, dar, asta-i treaba, pot fi cenzurate conform noilor cerinţe. Deunăzi, am auzit vorbindu-se despre caşcaval ca mijloc de tracţiune şi stimulent mobilizator pentru renaşterea spiritului civic. Un cetăţean din Mangalia spunea că el, adică onor caşcavalul, ar fi singurul în măsură să-i pună la treabă pe aleşii locali! Iată că, în noua noastră orânduire, caşcavalul susţine alert revoluţia tehnico-ştiinţifică şi mişcarea la vot. Se spune că până şi politicienii se mişcă mai bine pe bază de caşcaval, cerinţele lor depăşind cu mult baremul de patru roţi. Deşi vin foarte rar prin Parlament, diverşi ajunşi ai poporului se înscriu pe liste pentru roţile de caşcaval de rezervă. Ca să pară credibili, declară în fals un număr foarte mare de pene, invocând, printre altele, şi lipsa din inventar a cricului. Mai nou, s-a schimbat fundamental sensul luptei politice, care s-a demonetizat, ajungând într-o stare de plâns. Adio idealurilor patriotice! Vax albina sentimentelor înălţătoare! Astăzi, lupta politică se dă pe caşcaval. Încet, dar sigur, doctrinele unor partide au căpătat miros de brânză. Totul se rezumă la o singură întrebare: “Ce brânză ai făcut?” Lupta pentru caşcaval a atins cote de-a dreptul ridicole. Asistăm deseori la cafturi politice şi spectacole groteşti. Care este miza acestor păruieli? Caşcavalul. Nivelul de trai al şmecherilor din România se măsoară în roţi de caşcaval. La suprafaţă, pentru a se acoperi în acte, indivizii în cauză figurează în statisticile statului cu unităţi de vulcanizare. Evident, pe barba bugetului de stat. Dacă nu ştiaţi, cel mai bun caşcaval se găseşte la stat. Beneficiarii direcţi sunt tot şmecherii patriei, populaţia sărăcită până la prăsele fiind condamnată la foame sus! Se cunosc de la distanţă cei cu caşcaval peste limita decenţei. Îi identifici cu uşurinţă după râgâit şi faţa cu trăsături specifice individului ghiftuit. Caşcavalul e în toate cele ce sunt, dar nu la îndemâna oricui. Până şi ţara, în întregul ei, a fost feliată de pricopsiţii care s-au repezit la caşcaval! Au tăiat în duşmănie! Averea celor ajunşi se măsoară în caşcaval. Au unii atâtea roţi de caşcaval, încât, Doamne, au uitat mersul pe jos! Abia acum înţeleg de ce s-au bătut pe deconcentrate… În perioada în care se împărţeau posturile de directori, candidaţii priveau cu invidie la corbul cu caşcavalul prins bine în plisc, gudurându-se: ”Pică sau nu pică?”