Binecunoscut de pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, în ipostaza de coregraf şi prim-balerin, pe Călin Hanţiu îl regăsim, din februarie 2008, la Teatrul de Stat Constanţa, în calitate de coregraf al Companiei de Dans. Pe 16 iulie, chiar de ziua sa de naştere, cînd aniversează 51 de ani, îl putem revedea pe scenă, în zona Cazinoului din staţiunea Mamaia, în rolul vrăjitorului Merlin din „Legendele Mesei Rotunde“. Este vorba despre un spectacol de teatru-dans care a avut premiera recent, în coregrafia şi regia artistului.
Reporter: Care sînt obiectivele pe care vi le-aţi propus să le îndepliniţi la Teatrul de Stat Constanţa?
Călin Hanţiu: Îmi doresc să aduc pe scena teatrului spectacole interesante, care să facă plăcere publicului, dansatoarele să se simte onorate că evoluează în faţa publicului, pentru ca, în acest fel, să crească nivelul profesional.
Rep.: După „Legendele Mesei Rotunde“, ce surprize mai pregătiţi publicului?
C. H. : Intenţionez să montez „Noaptea Valpurgiei“ din opera „Faust“, un spectacol „Fred şi Barney“. Îmi doresc foarte mult să fac, în această toamnă, un spectacol despre Maria Tănase, pe care să îl prezint şi la Craiova. Îmi face plăcere să coregrafiez nişte spectacole despre care simt că vor atrage publicul, iar pînă acum, nu am dat greş.
Rep. : La Craiova veţi duce şi „Legendele Mesei Rotunde“. Cum a început colaborarea cu acest teatru?
C. H. : În urmă cu aproximativ doi ani, am mers acolo cu două spectacole de balet, „Frumoasa din pădurea adormită“, de Ceaikovski şi „Peer Gynt“, pe muzica lui Edvard Grieg, apoi am prezentat două spectacole cu miniaturi coregrafice. Am montat şi acolo cîteva spectacole.
Rep.: Cît timp se vor bucura turiştii şi constănţenii, în această vară, de „Legendele Mesei Rotunde“, recenta premieră a Teatrului de Stat, căreia îi semnaţi regia şi coregrafia?
C. H.: Pînă pe 26 august vor fi aproximativ zece spectacole. Luni şi miercuri, pe 16 iulie, chiar de ziua mea de naştere, va trebui să intru în rolul lui „Merlin“. În ultimii ani, m-am dedicat coregrafiei, pedagogiei şi problemelor directorale şi m-am cam lăsat de mişcare.
Rep. Vă propun să ne întorcem în timp, la Cluj, în urmă cu mai bine de trei decenii. Atunci aţi debutat în lumea dansului.
C. H.: În compania Operei Naţionale din Cluj m-am integrat în 1976. Atunci am avut noroc, pentru că rămăsese un loc liber, un balerin plecase la Timişoara. Însă, datorită disciplinei mele, eram foarte bine văzut de profesorul meu, Adrian Mureşan, de Alexandru Schneider, coregraful Operei.
Rep: Cît timp aţi evoluat la Opera din Cluj?
C. H.: Din 1976 pînă în 1979, am fost la Opera din Cluj, însă, un an şi patru luni, am fost în armată şi am dansat la Casa Armatei. Aveau programe de estradă şi momente coregrafice. Trebuia să fac şi figuraţie pentru actori, să pregătesc şi scena. Era un ansamblu foarte bun acolo, la Casa Armatei. Era o concurenţă între teatrele de revistă din Constanţa, Bucureşti, Baia Mare, Deva, Cluj.
Rep.: Cum a decurs întîlnirea cu Oleg Danovski?
C. H.: Prima dată l-am văzut pe maestru cînd eram în şcoală. Venise la Opera Maghiară din Cluj, unde a montat „Trandafirul galben“. Era un spectacol foarte frumos realizat, care m-a impresionat în mod deosebit. Se pare că ar fi avut nevoie de colaboratori. Întotdeauna elevii din clasa a IX-a sau a X-a colaborau, cînd ne solicitau Opera din Cluj şi Opera Maghiară. Era o practică foarte utilă. Trăiam atmosfera, trăiam momentele. Atunci l-am văzut prima dată pe maestru.
Rep: Şi la Constanţa cînd aţi venit?
C. H. : În Constanţa m-am mutat după 1979, la Secţia de balet clasic şi contemporan a Teatrului „Fantasio“. Aici l-am cunoscut pe maestru. M-am dezvoltat împreună cu ceilalţi colegi ai mei. Eram foarte tineri şi munceam cu plăcere, fără să fie prea multă ranchiună. Aşa au început şi turneele. Au fost ani foarte frumosşi.
Rep.: Ce spectacol v-a marcat în mod deosebit?
C. H.: Ca şi spectacol integral, am început cu „Mandarinul miraculos“, apoi am evoluat în „Carmen“. De asemenea, mi-au plăcut „Mioriţa“, „Enesciana“, „Rapsodiile“. Era o atmosferă, o stare, alţi ani, alte situaţii sociale. Apoi, în 1986, m-am hotărît să plec în Germania de Est, unde am stat pînă în 1990. Apoi am revenit la Constanţa, am montat nişte spectacole foarte frumoase. Începusem să montez „Anotimpurile“ de Vivaldi. Am fost şi în Italia, din 1997 pînă în 1999, apoi m-am întors şi am preluat, cu examen, funcţia de coregraf, la Compania de balet.