Duminică 23 iulie, în jurul orei 13.40, Nava Școală Mircea a molat legăturile și a părăsit portul Turku din Finlanda, având onoarea să deschidă parada navală din cadrul Tall Ships Races 2017 și să fie salutată de public. A fost de fapt și momentul despărțirii navei de această regată, care va mai cuprinde două curse între Turku și Klaipeda din Lituania și respectiv, între Klaipeda și Szczecin din Polonia. Programul marșului NS Mircea continuă însă, următorea escală urmând a fi în Gdynia, Polonia. Da, acum la finalul activităților din porturile finlandeze putem spune că a fost frumos aici, indiferent că vorbim de Kotka sau Turku, orașe pregătite pentru astfel de evenimente. Cineva spunea că dacă finlandezii și-au propus o activitate pentru o anumită oră, nu-i împiedică nimic să nu o facă; iar vremea, cu ploaie sau soare, este ultimul lucru pe care ei îl iau în calcul.

Dacă la parada navală din Kotka, am rămas surprinși de câte ambarcațiuni au defilat și s-au bucurat de prezența velierelor mari acolo, la Turku, alături de cele aproximativ 100 de veliere din cadrul Tall Ships Races 2017, au participat la parada navală probabil în jur de 1000 de ambarcațiuni. Este cert că prin comparație, în Finlanda, am văzut mai puține autoturisme decât nave.

Desfășurate sub sloganul „Ships – small or tall, welcome all!” și din nou în contextul aniversării a 100 de ani de la proclamarea independenței țării, activitățile din Turku au fost numeroase, dinamice și s-au bucurat de prezența publicului în număr mare. După o zi cu rafale de ploaie, fosta capitală a țării a fost scăldată de un soare prietenos, care a înviorat parcă acel contrast al culorilor uneori palide ale navelor din port.

„Tristețea zboară de la noi pe aripile timpului” - Jean de La Fontaine. Și parcă, la finalul escalei finlandeze am ținut și noi să ne amintim de acest lucru și am lăsat timpul să ducă cu el tristețile, multe dintre ele datorate evident absenței sau excesului de... comunicare. O deschidere oficială a activităților deranjată doar de o rafală de ploaie, o paradă a echipajelor foarte colorată în care cadeții de pe Mircea au lăsat o impresie plăcută, o festivitate de premiere în care Mircea a primit premiul pentru locul al II-lea, câștigat de echipa de darts (competițiile sportive din Finlanda au inclus probe mai speciale, decât cele cu care eram obișnuiți), o petrecere a echipajelor care a avut loc în decorul fostei pușcării a orașului și numeroși vizitatori care au admirat navele acostate frumos pe râul Aura – au fost ingredientele escalei navei în portul Turku. Singurul impediment, dacă ar fi de amintit, a fost reprezentat de poziția navei în port, prima navă la intrare pe râu, astfel încât accesul la navă a fost mai dificil de făcut. În pofida acestui dezavantaj, Turku a fost poate portul în care Mircea a avut cei mulți vizitatori.

Escala din portul finlandez a adus la bordul lui Mircea și pe ambasadorul României aici, ES domnul Răzvan Rotundu, care deși constănțean, a urcat pentru prima dată la bordul navei. Mândria de a fi român pe o navă românească aflată într-un port finlandez, a fost exprimată sincer de domnia sa, impresionat atât de modul în care Mircea reușește de fiecare dată să se prezinte și reprezinte România, dar și de faptul că tradiția velierelor se păstrează în toate statele cu tradiție și cultură marinărească.

S-au legat multe prietenii cu echipajele celorlalte nave participante la Tall Ships Races 2017, dar speciale au fost cele care au implicat echipajele velierelor Shabab Oman II – construit în anul 2014 la Galați - și Cisne Branco, velierul brazilian intrat în serviciu în anul 2000. „Un zâmbet este adesea esențial. Ești plătit cu un zâmbet. Ești răsplătit cu un zâmbet. Ești însuflețit de un zâmbet. Și calitatea unui zâmbet te poate face să mori”, scria Antoine de Saint-Exupery. Trei nave militare, din state cu tradiții diferite, cu marinari care au desfășurat multe activități comune și care la finalul escalei din Turku au zâmbit, au râs și au lăcrimat împreună în cadrul unor ceremonii de adio desfășurate ad-hoc pe puntea lui Mircea și la Cisne Branco, pentru că Mircea a fost și un liant între Shabab Oman II și Cisne Branco.

Am părăsit Finlanda, am lăsat în urmă amintiri, stresul cursei cu vele, tăcerile... dificil de înțeles uneori și am plecat mai departe spre o altă parte a marșului care va fi reprezentată de instrucția cadeților din Germania. Până atunci însă continuă programul de instrucție marinărească, care va fi întreruptă doar de escala care urmează din Gdynia.

„Alături de un prieten adevărat este cu neputință să ajungi la deznădejde.” – Honore de Balzac. Cu speranța că vom avea înțelepciunea să ne păstrăm prietenii existenți sau dobândiți la bordul navei și nu vom uita că „încrederea este un sentiment care se câștigă foarte greu și se poate pierde ușor”, până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!

Căpitan-comandor Mihai EGOROV