Cea mai de seamă competiţie cinematografică a lunii august – devansând Mostra Cinematografică, acreditată ca manifestare a primei luni de toamnă, Festivalul de film de la Locarno (Elveţia) se prezintă în straie noi. Nu era de mirare dacă ţinem seama de schimbările din echipa acestuia. Cu doi ani în urmă, la Cannes, am stat de vorbă cu actualul Delegat artistic de la Locarno, Olivier Père. Era în chiar perioada când preda direcţiunea secţiunii Quinzaine des Réalisateurs, succesorului său, Frédéric Boyer. L-am întrebat atunci, mai în glumă, mai în serios, dacă va păstra aceleaşi bune relaţii cu tânărul cinema de la noi. Este o obligaţie pe toate planurile, având în vedere valoarea şi originalitatea acestuia, mi-a răspuns. Iată că s-a ţinut de cuvânt. La această primă ediţie (a 63-a a festivalului), de când se ocupă de promovarea artistică la Locarno, Olivier Père face dovada consecvenţei îndrăzneţului său program. De altminteri, întreaga manifestare stă sub semnul înnoirii. De 20 de ani catalogul nu a mai fost schimbat, ca grafică şi ca structură de ansamblu. Tenta ecologică este predominantă (de la folosirea energiilor verzi, la eliminarea surselor de carbon, la implementarea transportului în comun, la folosirea de materiale reciclabile, ceea ce se vede la profilul noului „sac”, reducerea consumului de hârtie prin folosirea căsuţelor poştale electronice pentru ziarişti).

De subliniat sunt, în primul rând, noutăţile legate de factura festivalului. Cu această ediţie (4-14 august 2010), asistăm, de fapt, la o adevărată „revoluţie estetică”. Locarno doreşte să se impună prin specificul său oarecum pierdut, de laborator experimental, de festival al noilor tendinţe. În acest sens, Olivier Père a dorit să aducă în competiţia oficială opere de debut, filme ale unor autori aproape necunoscuţi. În cadrul celor 20 de titluri din Competiţia internaţională, întâlnim şi două producţii semnate de români: „Morgen”, de Marian Crişan şi „Periferic”, de Bogdan George Apetri. Nu voi comenta acum aceste filme. Reamintesc că premiul acestei secţiuni este celebrul „Leopard de Aur”, în valoare de 90 000 franci elveţieni. Mai este, desigur, până la intrarea lor în programul de la Piazza Grande. La secţiunea „Cineaştii prezentului” suntem prezenţi cu „Burta balenei”, un mediu metraj de 64 minute, semnat de două Ane (Lungu şi Szel). Olivier Père a mai avut o idee în aceeaşi perspectivă a întineririi. A iniţiat o retrospectivă a ultimelor două decenii de la „Leoparzii de mâine”, unde vom putea revedea „Valuri” de Adrian Sitaru.

Ca un alt argument în sprijinul celor de mai sus, al promovării tânărului cinematograf românesc, voi menţiona şi invitarea lui Corneliu Porumboiu în conclavul celor cinci membri ai juriului care acordă „Leoparzii de mâine”. Locarno ne obligă să luăm, de fapt, notă de continua împrospătare a cinematografului românesc.