În majoritatea lui, corul bocitoarelor este alcătuit din persoane care ştiu să plângă cu vorbe. Paradoxal, în timpul preselecţiilor, care se organizează periodic, se pune un accent deosebit pe vorbe, adică pe text. Aşa se explică faptul că foarte mulţi dintre coriştii selecţionaţi nu au pic de ureche muzicală şi nici voce. Pentru bocitoarele angajate de Putere, care au un statut aparte, chestiunile muzicale, inclusiv armonia şi respectarea unor reguli elementare, nu există! De regulă, bocitoarele se înfierbântă în funcţie de dramatismul cazurilor pe care le prelucrează cu multe vorbe. Punând un accent deosebit pe perfecţionarea în branşă, corul bocitoarelor a selectat vorbe pentru toate palierele Puterii. Desigur, preşedintele, ca şef de stat, are corul său personal. După ultimele alegeri prezidenţiale, se lăuda că dispune de aproape 5 milioane de corişti. După ultimul dezastru economic, cel în care ne bălăcim, corul prezidenţial a fost decimat drastic de efectele colaterale ale crizei. O dovedeşte faptul că, de câteva zile încoace, se plânge cu vorbe la Cotroceni… Corul bocitoarelor este mai mult decât necesar Puterii. Premierul Boc, de pildă, bazându-se pe capacitatea sa de bun conducător la coasă, a ignorat total valenţele şi caracteristicile benefice ale bocitoarelor cu vorbe. E suficient să evocăm începutul carierei sale în calitate de prim ministru. Dacă vă amintiţi, domnia sa a debutat cu promisiuni în dreapta şi în stânga. Lipsa de discernământ în materie de direcţii i-a jucat mai multe feste. Ca atare, la un moment dat, a pierdut evidenţa. Nu mai ştia cât a dat la dreapta şi cât la stânga. Din punct de vedere ideologic, a confundat dreapta cu stânga şi invers, ceea ce a produs un mare deranj pe plan politic. Prea sigur de el, domnul Boc ne-a promis marea cu sarea. Susţinătorii săi au declarat pe proprie răspundere că dumnealui este singurul politician apt să facă din rahat bici, cum se cere la noi. A botezat două guverne şi, de fiecare dată, a refuzat înfiinţarea, la nivel guvernamental, a unui cor de bocitoare. Din această cauză, în acest moment, după o guvernare dezastruoasă, nu are cine să-i plângă de milă! Practic, ne confruntăm cu o situaţie fără precedent, fiind cunoscut faptul că celelalte guverne aveau în dotare de la două coruri în sus… După ce, în condiţii mai mult decât suspecte, i-au murit lăudătorii, premierul s-a trezit şi fără bocitoare, fiind, din acest punct de vedere, cel mai nefericit politician. Dată fiind situaţia creată, cosaşii din satul său natal au pus mână de la mână şi au înfiinţat un cor improvizat de bocitoare. Deunăzi, corul a debutat pe un post de televiziune care simpatizează cu criza şi Guvernul. Organizaţi în grabă pe două voci, sătenii au bocit pe seama premierului, invocând prin vorbe momente pasionale din copilăria acestuia. Cazul Boc ar trebui să-i trezească la realitate pe toţi politicienii încăpăţânaţi. În ziua de astăzi, e foarte greu să guvernezi fără corul bocitoarelor! Unii îşi fac cor încă de pe băncile Opoziţiei! Nici nu au ajuns la Putere şi deja se scuză!