Costul grevelor din Franţa împotriva reformei pensiilor poate fi evaluat între 200 şi 400 de milioane de euro pe zi, a declarat, ieri, ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, subliniind totuşi că acest cost este dificil de cifrat.

Contestarea reformei pensiilor constituie cea mai mare criză pentru preşedintele Nicolas Sarkozy, de la alegerea sa, în 2007 şi până în prezent. Ţara a fost aproape paralizată, iar situaţia era foarte tensionată ieri, cu 12 rafinării oprite şi ameninţarea unei agravări a lipsei de carburant. În cel mai puternic moment al mobilizării, la jumătatea lui octombrie, între 1,2 şi 3,5 milioane de persoane au ieşit în stradă pentru a cere o revizuire a reformei, care prevede creşterea vârstei minime de pensionare de la 60 la 62 de ani. Christine Lagarde a evocat, de asemenea, un ”prejudiciu moral pentru Franţa”, imaginea ţării fiind afectată în străinătate, în opinia sa, de incidentele care au izbucnit în timpul manifestaţiilor împotriva reformei pensiilor. Întrebată despre efectele acestor greve asupra creşterii şi relansării economice, Lagarde a subliniat că ”trebuie lăsată o şansă Franţei, care a ieşit din criză în condiţii mai degrabă bune”, ea refuzând, pentru moment, să revină asupra previziunilor oficiale, privind o creştere economică de 1,6% în 2010. Lansând un nou apel la responsabilitate, ministrul şi-a exprimat dorinţa reluării activităţii cât mai repede posibil, în condiţii normale.

Ieri seară, angajaţii a două rafinării franceze ale grupului Esso au votat încetarea grevelor declanşate în semn de protest faţă de legea pensiilor, astfel că, în total, trei rafinării au decis reluarea lucrului, ieri. Cele două rafinării Esso, ale companiei americane Exxon-Mobil, sunt situate la Fos-sur-Mer şi la Gravenchon. Luni dimineaţă, greviştii unei a treia rafinării, cea de la Reichstett, deciseseră reluarea lucrului. Alte nouă rafinării din totalul de 12 din Franţa rămân în continuare în grevă.