La sediul Muzeului de Artă Populară a fost vernisată, ieri, expoziţia temporară „Veşmînt şi podoabă la aromâni”, în cadrul căreia sînt prezentate principalele tipuri de costume tradiţionale, alături de podoabe din argint şi alamă argintată sau aurită. În cele două săli de la parterul instituţiei muzeale constănţene sînt expuse piese care fac parte din patrimoniul Muzeului de Artă Populară şi care au o vechime de peste 150 de ani.

Piesele de costum popular erau confecţionate atît în atelierele specializate, cît şi de către croitorii ambulanţi, cunoscuţi şi sub numele de „arafte”, care lucrau pe comandă, umblînd din sat în sat. Satele cu locuitori aromâni dispuneau de proprii croitori, care lucrau atît hainele obişnuite, cît şi pe cele de sărbătoare şi de ceremonial. „Există numeroase mărturii despre vechimea acestui meşteşug, priceperea deosebită a croitorilor în folosirea iscusită a acului şi nu a maşinii de cusut conferă o valoare aparte lucrului manufacturat. Practicarea croitoriei presupunea specializări pe cîte o activitate, astfel încît unii lucrau doar haine mari, în timp ce alţii aplicau găitanele. Croitorii aromâni ajunseseră atît de vestiţi încît se poate vorbi despre deţinerea monopolului în Balcani”, a precizat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.

Veşmintele aromânilor purtau semnele distinctive de apartenenţă la o anumită clasă socială, astfel că notabilităţile aveau la „sarică” un şiret roşu, care pornea de la guler şi se termina la poale, negustorii mici aveau şi ei aplicat la „sarică” un şiret roşu, de la guler pînă la mijloc, în timp ce oamenii de rînd aveau acelaşi tip de şnur doar în jurul gulerului.

Din punct de vedere cromatic, tinerii purtau veste de culoare roşie, iar bătrînii purtau aceleaşi piese vestimentare albe sau negre. „Pe acest fond se detaşau elementele de decor, realizate cu auriu, albastru sau negru. Totodată, pe vestă se fixa şi lanţul de briceag, chiustecă, aşezat oblic pe piept”, a concluzionat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.