Vizitatorii Muzeului de Artă Populară din Constanţa pot admira, pînă la sfîrşitul acestei luni, expoziţia intitulată „Veşmînt şi podoabă la aromâni”, în cadrul căreia sînt prezentate principalele tipuri de costume tradiţionale, alături de podoabe din argint şi alamă argintată sau aurită. Piesele care fac parte din patrimoniul instituţiei muzeale de la malul mării au o vechime de peste 150 de ani.

Costumul de bărbat era format din flanela din lînă, scurtă, pînă la brîu, cu mîneci lungi. Urmează cămaşa din bumbac şi o vestă din postav. Din punct de vedere cromatic, tinerii purtau veste de culoare roşie, în timp ce albul şi negrul erau culorile pe care le purtau bătrînii. Pe vestă se fixa lanţul de briceag, „chiustecă”, care era aşezat oblic pe piept. În partea de jos, tinerii purtau ciorapi din lînă, croiţi separat pentru fiecare picior, încheiaţi cu copci şi strînşi pe picior, începînd de la gleznă, peste genunchi şi pînă la jumătatea gambei. Chiar dacă, de regulă, aceşti ciorapi erau de culoare albă, copiii purtau şi ciorapi roşii, iar bătrînii negri şi bleumarin. La mijloc, bărbaţii se încingeau cu un brîu, ţesut din lînă roşie, albă sau bleumarin, în funcţie de vîrsta purtătorului şi învărgat la capete.

Costumul de femeie era alcătuit din căciulă, realizată din postavu roşu sau grena şi decorată cu găitan, fir metalic şi şnur. Căciula avea formă tronconică, iar pe toată suprafaţa era decorată circular cu găitan din fir metalic sau lînă, roşie sau neagră, dar şi cu motive geometrice, florale sau vegetale. Fetele de măritat purtau căciula cu tas’u, disc de argint fixat în vîrful căciulii, iar după măritiş înlocuiau această piesă cu o năframă de mătase colorată, care susţinea părul şi basmaua neagră care acoperea tot capul. Ciorapii erau împletiţi din lînă policromă şi fir metalic, fiind decoraţi pe toată suprafaţa cu motive geometrice, grupate în registre orizontale, delimitate prin vărgi aurii. Peste cămaşă, femeile căsătorite purtau rochia din lînă, fără mîneci, deschisă în faţă, acoperită cu o bucată de pînză decorată cu panglici şi dantelă industrială. Peste această rochie se purta şorţul din lînă, de formă pătrată, care face parte din categoria catrinţelor. Costumul de femeie aromânesc era întregit de podoabele din argint, aramă şi alamă argintată sau aurită şi din aur. Podoabele de piept cuprind salbele de aur, cele de mîini - brăţările, iar pentru degete - inelele. „Podoabele se purtau în zi de sărbătoare, cînd abundă pe costum, cît şi peste zi, ca obiect singular şi completau, într-o manieră unică, portul aromâncelor, fiind binecunoscut faptul că aromânii erau consideraţi argintari de frunte în Peninsula Balcanică”, a precizat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru