Cota unică de impozitare s-ar putea dovedi nesustenabilă, pe măsură ce o serie de state care au adoptat sistemul, inclusiv România, se confruntă cu reducerea veniturilor din impozitele personale şi pe profit, se arată într-un studiu relizat de experţi ai Fondului Monetar Internaţional (FMI). Analiza mai relevă faptul că introducerea cotei unice nu a reuşit nici să reprezinte o soluţie pentru problema comună aproape tuturor statelor privind impozitarea capitalurilor internaţionale mobile. Adoptarea cotei unice de impozitare în România, la 1 ianuarie 2005, a condus la scăderea cu 1% din Produsul Intern Brut (PIB) a sumelor obţinute din impozitarea veniturilor personale şi ale companiilor, se arată în raportul "Cotele unice: Principii şi dovezi", publicat pe pagina de Internet a FMI. Cota unică de 16% a înlocuit nivelul de 25% al impozitului pe profit pentru companii şi un sistem cu cote variind între 18% şi 40%, în funcţie de valoarea veniturilor, pentru persoanele fizice.

Dividendele acordate persoanelor fizice, veniturile din dobînzi şi cîştigurile din capitaluri sînt impozitate, de asemenea, cu 16%, începînd cu acest an. Ponderea deţinută de impozitele pe veniturile personale în formarea PIB a scăzut, după implementarea reformei sistemului fiscal, de la 3% din PIB în 2004, la 2,3% din PIB în 2005, iar ponderea impozitului pe profit s-a redus la 2,4% din PIB, de la 2,7% din PIB în anul 2004. Experţii FMI punctează că procentajul deţinut de veniturile din impozite indirecte s-a majorat, în anul 2005, cu 0,7 puncte procentuale, la 10,9% din PIB, ceea ce a echilibrat pierderile de la celelalte capitole. Cele două cote ale Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA), de 19%, respectiv 9% în cazul cotei reduse, nu au fost majorate, dar au fost operate creşteri pentru o serie de accize, iar unele servicii exceptate de la plata TVA au fost retrase din această categorie. Pe de altă parte, un studiu al Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) evidenţiază schimbările pozitive din comportamentul companiilor după introducerea cotei unice. Dacă în 2004, impozitul pe profit a fost de 25%, iar rata efectivă încasată s-a plasat la 19,8%, anul trecut rata efectivă a atins 17,4%, în condiţiile cotei unice de 16%. Excedentul din 2005 reprezintă restanţe achitate de societăţi, din surplusul de venituri obţinute prin reducerea fiscalităţii, consideră CNP. Pe de altă parte, în studiu se arată că nu există dovezi clare privind creşterea nivelului de colectare al impozitelor, în vreme ce angajaţii cu venituri medii ar putea pierde în urma unor astfel de reforme, ceea ce creşte riscul unor tensiuni politice. Totodată, cota de impozitare a veniturilor personale ar putea să fie stabilită în mod diferit faţă de cota aplicată profiturilor companiilor, în cazul unor state, potrivit studiului. Raportul a fost realizat de Michael Keen, Yitae Kim şi Ricardo Varsano, iar părerile exprimate aparţin autorilor şi nu FMI.