În politichie, cozonacul continuă să ascută lupta de clasă, rivalităţile personale şi dintre partide. Tot mai mulţi parveniţi cu pretenţii de mari politicieni rîvnesc la cozonacul cel mare. Nu prea este loc pentru doi pe un cozonac! Înainte, după revoluţie, vreau să spun, un politician trebuia să parcurgă anumite etape de la pîinea neagră la cozonac. Chiar trecerea de la pîinea neagră la cea albă nu era una uşoară! Astăzi au dispărut criteriile de selectare. Toţi şmecherii se grăbesc să pună mîna pe cozonac! Pîinea a devenit pentru colectorii de averi nemuncite o banalitate! Era în urbea noastră un vehement lider de sindicat al manivelelor. De multă vreme, chiar de foarte multă vreme, nu i-am mai auzit glasul de turbină răguşită şi nici nu i-am mai văzut faţa de bidon turtit în urma unui impact cu un TIR scăpat de sub control. Vorbeşte lumea că se numără printre bogătanii oraşului! Aşa o fi. Nu este el singurul care şi-a tras cozonacul minţindu-i pe alţii despre jertfa şi sacrificiile muncii şi luptei sindicale! Şi-au tras dreptul şi şi-au făcut cozonacul mare! Fraierii care au crezut în astfel de lideri de sindicat abia îşi asigură pîinea neagră de zi cu zi! În politică, lupta pentru cozonac i-a schimonosit de-a binelea pe cei care ne reprezintă în Parlament şi în diverse alte instituţii şi foruri conducătoare. În loc să facă ceva şi pentru naţiune, că doar aşa au promis şi s-au angajat în campania electorală, stau toată ziua cu ochii pe cozonac! Disputele pentru cozonac se duc la cel mai înalt nivel. Sînt unii care au uitat cum arată pîinea neagră a proletariatului. Acum, după ce au ajuns să bea lapte de cuc la micul dejun, pozează în mari capitalişti! La noi, esenţa capitalismului este reprezentată de cozonac. Orice se face în ţara asta trece prin cozonac. Nu-i dai cozonacul cui trebuie, pentru că asta este regula, nu-ţi faci treaba în România! În ultimii doi ani, a crescut consumul de cozonac pe cap de mahăr. După cum am mai consemnat, el a reprezentat şi reprezintă motiv de extindere a conflictelor politice de tot felul, fie că este vorba de putere, fie că este vorba de opoziţie. Alianţa a fost “spartă” tot de cozonac… Cînd este prea fierbinte, mulţi dintre politicienii care se gîdilă îl scapă pe jos. Cum au făcut pediştii lui Boc şi liberalii lui Tăriceanu. De prea multă ghiftuială, au ajuns să se bată cu cozonac! Populaţia ţării se hrăneşte cu pîine neagră muncită din greu şi dumnealor consumă cozonac în exces! Sigur, cozonacul puterii este cel mai rîvnit cu putinţă. E dulce ca mierea patriei. Din acest motiv, cei care îl gustă devin dependenţi de el. Nu vor să-l mai dea şi la alţii! La început, parveniţii fac pe democraţii. Pînă dau de gustul cozonacului! După aceea, se bat turcii la gura lor! Lupta pentru cozonac nu înseamnă progres pentru societate. Ci, dimpotrivă, motive sporite de discordie şi dezbinare naţională! Politicienii obişnuiesc să pună, în suma intereselor personale, pe primul loc cozonacul. În rest, nu contează nimic! Vorbesc frumos dumnealor, au şcoala promisiunilor cu găleata, dar, atenţie, pînă la cozonacul personal sau de grup. Spunea prezidentul că parlamentarii fac legi în interesul cozonacului propriu. Din cîte ştiu, şi domnul Băsescu a fost în Parlament şi nu-mi amintesc ca el să fi mîncat, în vremurile de răstrişte şi jale ale democraţiei noastre, pîine neagră!