Celebrată de întreaga comunitate creştină de pe Glob, sărbătoarea Naşterii Domnului este marcată prin datini şi obiceiuri ce diferă de la o ţară la alta. În timp ce la români pregătirile încep cu ziua Ignatului, cînd se sacrifică porcii, şi copiii merg cu colindul, în Spania se mănîncă mai ales fructe uscate. Copiii din Anglia îşi primesc cadourile chiar în ziua de 25 decembrie, iar în Arizona sînt decoraţi cactuşii, nu brazii. În New York, la patinoarul din Rockefeller Center, este aranjat cel mai înalt brad din lume, iar în Finlanda, peştele se află pe masele tuturor.

Sfinţirea mesei de Crăciun

Un obicei răspîndit mai cu seamă în Moldova este Sfinţirea Mesei de Ajun. Această datină potrivit căreia, în ajun, preotul sfinţeşte masa şi vesteşte enoriaşilor Naşterea Domnului este foarte veche. Prin nordul Moldovei se pregăteşte masa de Ajunul Crăciunului cu mîncăruri de post. Nimeni nu are voie să descopere masa pînă nu intră preotul pe uşă. Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul bucatele, apoi cei ai casei. În vechime, la curţile domneşti, era şi obiceiul numit Oraţii, devenite "uraţii", de la "a ura". Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acest obicei: "În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă, mitropolitul ridică paharul cu vin făcînd oraţii pentru a slăvi pe Dumnezeu şi pentru sănătatea tuturor familiilor din ţinut. A doua zi de Crăciun, obiceiul oraţiilor se continuă astfel: veneau la palatul domnesc dascălii şcoalelor cu discipolii lor care rosteau oraţii întîi în greceşte şi apoi în româneşte..."

Colindul

Sărbătoarea Naşterii Domnului este marcată de numeroase tradiţii. Începînd din Ajunul Crăciunului, uliţele satelor răsună de glasurile cetelor de colindători. Purtînd costume tradiţionale şi traiste cît mai încăpătoare, aceştia merg din casă în casă, pentru a le ura oamenilor fericire şi prosperitate. Colindele sînt de două feluri: religioase şi laice. Subiectele celor religioase se referă, de cele mai multe ori, la Iisus Hristos. Pe de altă parte, colindele lumeşti au un caracter liric şi, deseori, sînt improvizate de colindători, în funcţie de gazda pentru care cîntă. De la Crăciun şi pînă la Bobotează, colindătorii umblă cu “Steaua”, care vesteşte Naşterea lui Iisus. În unele locuri se întîlneşte cîntarea religioasă numită “Vecleem”, sau “Irozii”, o dramă religioasă care înfăţişează misterul Naşterii Domnului în toate fazele sale. Cu această ocazie, gazda împarte colindătorilor covrigi, nuci, mere şi colăcei, pe care gospodinele le frămîntă din timp, cu prilejul Crăciunului.

Bradul de Crăciun

Rege al pădurilor, bradul rămîne şi regele sărbătorilor de la sfîrşit de an. Popularitatea sa nu se dezminte în căminele europene, în care intră în fiecare an în jur de 50 de milioane de brazi, tradiţia dăinuind dincolo de timp şi modă. Arbore-simbol al Crăciunului, împodobit cu lumînări, ghirlande şi globuri, bradul străluceşte în jumătate din casele din Europa. Obiceiul de a avea un pom de Crăciun, nedecorat, se crede că a apărut în Germania, la începutul secolului al VIII-lea. Se spune că Sfîntul Bonifaciu predica creştinismul triburilor druide germanice în apropierea oraşului Geismar, în ajunul Crăciunului. Pentru a convinge pe druizii care adorau stejarul, că stejarul nu este o zeitate, Sfîntul Bonifaciu, supranumit "Apostolul Germaniei", a tăiat stejarul pe care germanicii îl odorau. În căderea sa, stejarul a zdrobit toţi copăceii din preajmă, cu excepţia unui mărunt brad. Legenda spune că Sf. Bonifaciu a socotit aceasta o minune şi a numit brăduţul "Copacul Pruncului Hristos".

Crăciunul în lume

În Anglia

Copiii din Anglia nu îşi primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Scrisorile pentru Moş Crăciun, care au numele de Santa Claus în Ajunul Crăciunului sînt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam introduse în şosetuţe speciale, în aşa fel încît să fie umplute cu surprize a doua zi dimineaţă. În 25 decembrie, familia engleză se adună la masa festivă şi consumă tradiţionala masă de sărbători: curcanul cu castane, raţa coaptă la cuptor şi binecunoscuta budincă de prune. Mult timp, în Ajunul Crăciunului se consumă doar raţa la cuptor.

În Statele Unite ale Americii

În America, pregătirile de Crăciun încep foarte devreme. Prima zi importantă este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunoştinţei. De la sfîrşitul lunii noiembrie deja se simte spiritul festiv de Crăciun. În binecunoscutul Rockefeller Center, lîngă patinoar se împodobesc deja brazi de zeci de metri înălţime. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteaptă pe Sfîntul Nicolae, pe Santa Claus, la fel ca şi în ţările europene. Fiecare membru al familiei primeşte cîte un băţ din zahăr, însă datoria moşului nu se termină aici. Tot el răspunde şi de cadourile de Crăciun. Dar SUA este mare şi sînt multe feluri de a petrece Crăciunul. Iată cîteva tradiţii: În New York, oamenii obişnuiesc să meargă la patinoarul din Rockefeller Center, unde este aranjat şi un foarte mare brad de Crăciun. E la fel de înalt ca şi zgîrie-norii, de fapt ei spun că este cel mai înalt brad din lume. În Arizona, nu e deloc frig, e chiar foarte cald şi cum nu există brazi în Arizona, cei de acolo au început să decoreze cactuşi.

În Finlanda

În prima duminică înaintea Naşterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în biserici abia mai este loc în picioare. În faţa Catedralei, din an în an se ridică un pom de Crăciun de 30-40 metri, împodobit cu mai toate bogăţiile. Şi afară se aud colindele cîntate de corurile bisericeşti. În 24 decembrie, exact la ora 12:00, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului rosteşte Pacea de Crăciun. Aceasta înseamnă, ca de la rostire şi pînă la Bobotează celor care încalcă li se aplică pedepse mai severe. Acest obicei trăieşte de aproape 600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Cine poate se grăbeşte să asculte rostirea şi pentru a cînta imnul naţional, îmbrăcat în straie de sărbătoare. După-amiază se aprind lumînări în cimitire. Seara în familiile cu copii soseşte cu multe cadouri Moş Crăciun. Printre mîncărurile servite de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură migdală.

Tradiţii culinare de Crăciun în diferite colţuri ale lumii

De exemplu, sărbătorile de Crăciun din Canada sînt un buchet de tradiţii provenind din mai multe culturi: franceză, germană, engleză, ucraineană şi cea a indienilor. Acest amestec generează o diversitate remarcabilă a tradiţiilor şi obiceiurilor. Pentru francezii canadieni, cel mai important preparat este plăcinta cu carne, "la tourtiere". Ea este însoţită de o supă tradiţională, sosuri, brînzeturi, patiserie, prăjituri cu fructe, gogoşi. Canadienii englezi sărbătoresc Crăciunul avînd pe masă gîscă friptă sau friptură de vită şi budincă de prune. Cele mai apreciate dulciuri sînt aşa-numitele Chicken Bones şi Barley Roys. Ele există de peste o sută de ani pe mesele acestei părţi semnificative a populaţiei canadiene.

Masa tradiţională pentru cubanezi conţine friptură de porc, fasole neagră cu orez şi plante tradiţionale sub formă de piure.

În Spania, majoritatea preparatelor tradiţionale sînt pe bază de fructe uscate: migdale în supă, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie.Varza roşie nu lipseşte din meniul de Crăciun, simplă, fiartă şi aromată cu usturoi sau cu seminţe de pin şi stafide şi stropită cu vin Riebera del Duero. Mulţi spanioli mănîncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Prăjitura tradiţională „touronun" este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de masline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi. Dacă mesele la greci nu au ceva aparte, au în schimb două prăjituri tradiţionale "Melomakaronas", însiropată cu miere, şi "Kourabiedes", acoperită cu fulgi de zăhar.

Multe persoane din Noua Zeelandă urmează vechile tradiţii engleze în ceea ce priveşte masa tradiţională: curcan, budincă de stafide şi salate reci. Un Crăciun desăvârşit însemnă prăjitura "Pavlova" - preparată din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă. În Suedia se mănîncă şuncă, peşte şi fasole, iar în Finlanda masa este bogată în preparate de bază pe peşte: somon, lavaret crud sau hering în diverse sosuri. Peştele îngheţat şi icrele de somon sau de cod sînt şi ele printre preferinţele finlandezilor.