Crăciunul pe rit vechi se sărbătoreşte marţi de către credincioşii ruşi lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii şi sârbii din Banat. Potrivit vechiului calendar iulian, sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Christos, stabilită pe 7 ianuarie, este prefaţată de seara de Ajun, când copiii şi tinerii îmbrăcaţi în costume tradiţionale, având colaci legaţi cu ştergare înflorate, colindă pe la casele rudelor şi prietenilor, în cete, pentru a aduce vestea cea bună a Naşterii Pruncului Sfânt. După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiţionale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificaţie a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Naşterii Mântuitorului. Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocşii de stil vechi pun aceleaşi bunătăţi de post specifice sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minorităţile de ruşi lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunţă, în noaptea Naşterii Domnului, o mare sărbătoare. În ziua de Crăciun, fiecare creştin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz, familiile se reunesc la masa tradiţională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, peşte, ciorbe şi borşuri, zacuscă, totul stropit din abundenţă cu vin roşu şi votcă. În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. Potrivit recensământului efectuat în 2002, numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor - de 8.914, al sârbilor - 22.518.

Potrivit preşedintelui Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, armenii ortodocşi sărbătoresc ziua Naşterii Domnului pe 6 ianuarie. "Adesea, datorită faptului că poporul armean sărbătoreşte Crăciunul după Anul Nou, se considera că aceasta se datorează utilizării de către armeni a calendarului iulian, “pe stil vechi”, lucru care nu corespunde adevărului, dat fiind că armenii utilizează calendarul gregorian, dar sărbătoresc Crăciunul pe 6 ianuarie, în aceeaşi zi cu Boboteaza, în timp ce creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie şi Boboteaza pe 19 ianuarie", se arată pe site-ul vosganian.ro. Potrivit aceluiaşi recensământ efectuat în 2002, în România trăiesc 1.780 de armeni.

ISTORIE Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi şi Nou a avut loc în 1923, când la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, a fost exilat, murind la Paris. Negaţi de Biserica de Stil Nou şi prigoniţi de autorităţi, clericii care au ales să păstreze vechiul calendar au fost nevoiţi să părăsească bisericile şi mănăstirile. Centrul credinţei de stil vechi a rămas Mănăstirea Slătioara din Suceava, locul în care în fiecare an se adună mii de credincioşi.

OBICEIURI ÎN ZIUA CRĂCIUNULUI PE STIL VECHI Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni include bucate specifice, cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean), lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă-de-vie sau varză. Nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă, colţunaşi cu brânză (vareniki) şi alte specialităţi ruseşti. Imediat după masă încep să apară şi colindătorii, care cântă în casă, în faţa icoanei. Singurul colind este o cântare bisericească, „Hristos Rajdaetsea”. Colindul începe de la preotul satului şi continuă la restul gospodăriilor. Pentru ucrainenii din Maramureş, sărbătorirea Naşterii Mântuitorului se face potrivit obiceiurilor moştenite de generaţii. În Ajunul Crăciunului se mănâncă de post, dar tradiţia cere ca pe masă să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este ''hrebleanca'', o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, nu pot lipsi de pe masă grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peştele. Un obicei aparte este acela că picioarele mesei sunt legate cu un lanţ, iar acesta rămâne aşa până la Bobotează, pentru ca binele să rămână în casă. În seara de Ajun, după apusul soarelui şi până înainte de miezul nopţii, sunt aşteptaţi copiii la colindat. La ora 12 noaptea se merge la biserică, la „snocne“, cum se numeşte slujba de la miezul nopţii. După slujbă, în biserică se colindă, iar din repertoriu nu lipseşte cea mai veche şi mai lungă colindă, care conţine 17 strofe. În dimineaţa de Crăciun, toată lumea merge din nou la biserică, unde un grup de tineri vine cu Viflaimul. Sârbii, pe lângă bucatele speciale pe care le pregătesc cu acest prilej, aprind la miezul nopţii de ajun banjakul (o creangă de stejar), pentru că, arzând, acesta aduce în viaţa lor bunăstare, fericire şi noroc. Până la miezul nopţii se mănâncă doar bucate de post, iar sub feţele de masă se pun, conform tradiţiei, bani şi fân, acestea urmând să fie scoase doar la Bobotează (19 ianuarie). Atunci fânul va fi dat animalelor din gospodărie. Crăciunul pe stil vechi îl sărbătoresc şi românii care fac parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, stilistă, cum este denumită popular (nerecunoscută canonic de nicio biserică ortodoxă). Pentru aceştia, sărbătoarea Naşterii Domnului se face potrivit cu tradiţiile locului, cea mai mare parte dintre ei aflându-se în Moldova. Naşterea Mântuitorului este sărbătorită şi de basarabeni, tot pe 7 ianuarie. Cele două mitropolii care activează pe teritoriul Republicii Moldova (Mitropolia Basarabiei, ce aparţine canonic de Patriarhia Română, şi Mitropolia Moldovei, care aparţine Patriarhiei Ruse) sunt pe stil vechi. În Basarabia există obiceiul ca Ajunul Crăciunului să fie aşteptat cu pâine. Gospodinele coc din aluat „crăciunelul”, un colac mic în forma cifrei 8, dar şi „ajunelul”, care nu completează optul, adică doar vesteşte apropierea ajunului Naşterii Domnului. Aceşti doi colaci se agaţă, împreună cu flori de busuioc, la icoană şi se ţin până la Sf. Gheorghe, când se scot şi se dau la animale, ca să le păzească de rele.