DEZILUZII La sfârşitul săptămânii trecute, sute de români au rămas cu dosarele în braţe, consternaţi de faptul că nu îşi mai pot cumpăra casa la care visaseră - prima lor casă. Decizia Guvernului de a suplimenta fondurile pentru programul Prima Casă doar pentru plafoanele pe lei şi de a impune băncilor să nu mai acorde decât credite în lei a făcut mulţi oameni să facă stânga împrejur, să se aşeze pe bordură şi să ia la analizat toţi factorii, toate costurile pe termen mediu şi foarte lung şi să decidă dacă este sau nu avantajos să ia un credit în lei. Răspunsul a fost invariabil NU. Nici măcar ofiţerii de credit nu par prea convinşi atunci când recomandă creditarea în lei. Motivul este foarte clar: costurile sunt cu 30% mai mari şi ustură grav buzunarele românilor chiar şi la un calcul sumar. Spre exemplu, pentru un credit de 50.000 de euro ce ar fi fost achiziţionat în euro, rata lunară ar fi fost undeva între 1.000 şi 1.100 de lei, în funcţie de bancă. La creditul în lei, pentru aceeaşi Primă Casă, rata lunară este cu 350 - 450 de lei mai mare, la fel, în funcţie de bancă. Diferenţele sunt făcute de acea marjă a băncii care este aplicată pe lângă ROBOR şi care oscilează de la o unitate la alta atât de mult încât nu ştii dacă ar trebui măcar să mai porţi acea discuţie cu angajatul băncii care îţi explică pe îndelete ce rişti şi ce câştigi. Pleci... Este singurul lucru pe care îl poţi face. Mergi la altă bancă, te loveşti de altă marjă, mai mare, care îţi arată că varianta anterioară ar fi fost mai bună. Nu e mai bună. Ai plăti totuşi cu 400 de lei în plus faţă de ce ai fi plătit la euro. Cam mult. Şi totuşi, îţi dă de gândit. După ce treci pragul mai multor bănci, concluzionezi că, indiferent de bancă, de marja aplicată şi de comisioanele percepute, la creditul în lei ajungi să plăteşti, peste 30 de ani, cu 25 sau 30 de mii de euro în plus faţă de ce ai fi plătit la cel în euro.

MĂSURI... Şi cum în astfel de momente te agăţi de ultimul fir de aţă, de ultima speranţă ce se întrevede, cei mai mulţi dintre românii care sunt în această situaţie ajung să-şi pună speranţa în vorbele guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care spune că va face tot posibilul ca aceste credite în lei să se ieftinească, să fie mai accesibile românilor. „Noi vom face tot ce este posibil, prin reducerea dobânzii de politică monetară, prin asigurarea lichidităţii pe piaţă, prin îngustarea coridorului de variaţie a dobânzilor de pe piaţa monetară, să venim cu dobânzile la lei în apropierea dobânzilor în valută“, a afirmat Isărescu. Mai mult, el a arătat că împrumuturile imobiliare în lei, deşi presupun rate cu 30% mai mari decât cele în valută, sunt mai avantajoase pentru client, întrucât împrumutul în valută are, pe lângă costul vizibil, şi unul invizibil, dat de fluctuaţia cursului valutar. Nu sunt costuri atât de mari, totuşi.

CÂND? Întrebat dacă „se va înfunda“ canalul creditării prin programul Prima Casă odată cu obligativitatea accesării de finanţare în moneda locală, guvernatorul a răspuns negativ. „Avem două elemente noi care ne fac să nu credem că se va înfunda canalul. Avem norme noi europene care descurajează creditul în valută şi avem o perioadă care se anunţă cu inflaţie scăzută, care vrem să fie „a la long“. România a intrat în clubul ţărilor cu inflaţie scăzută şi cu dobânzi mai scăzute la creditele în moneda locală. Aceşti factori vor duce către stimularea creditului în moneda locală, nu văd de ce s-ar înfunda canalul, resurse există, sunt economisiri suficiente în România, există rezerva minimă obligatorie“, a spus Isărescu. El a admis că a avut propriile dubii privind finanţarea exclusiv în lei prin programul Prima Casă, acest subiect fiind discutat cu reprezentanţii FMI. Dacă ar mai conta sau nu, decizia CA al BNR de a reduce rata dobânzii de politică monetară, de la 5% la nivelul minim record de 4,5% pe an, ar putea, de asemenea, să contribuie la scăderea costurilor creditului în lei. Până când băncile vor face efectiv vreo mişcare, cu siguranţă românii vor sta cu dosarele în braţe... aşteptând.