Plafonarea dobânzilor la credite va duce la compromiterea creditării în România, a afirmat, joi, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), precizând că ar putea fi afectaţi atât potenţialii clienţi cu venituri mici, cât şi cei cu venituri mari - „În industria bancară, costul creditului este format din mai multe elemente şi o plafonare a dobânzilor nu ar mai permite reducerea lor decât prin diminuarea creditării. Astfel, cheltuielile operaţionale nu mai pot fi reduse după o perioadă de peste zece ani în care băncile s-au tot optimizat din perspectiva costurilor. Băncile au redus personalul cu peste 25%, reţeaua bancară cu peste 25% - în concluzie, nu mai există interval de reducere a acestui element de cost“. Un alt aspect îl reprezintă depozitele atrase de la clienţi şi capitalul, dar nici aici nu există multe posibilităţi. În plus, o posibilă aşteptare de a vedea dobânzi real - pozitive la depozite de acum încolo nu este una realistă. Există un singur element care ar putea fi redus, iar acesta este cel al riscului - „Cu cât preţul va fi fixat şi va fi mai jos, acest interval al neperformanţei trebuie să scadă. Clienţii care ar fi avut riscuri mai mari, dar care puteau să acceseze un credit astăzi, nu vor mai putea face asta“. Astfel, cei cu venituri mai mici care se calificau la limită nu vor mai ajunge la credite, pentru că vor afişa un risc mai mare. Dar nici cei cu venituri mai mari nu se vor mai putea califica la credite. Șeful ARB a adăugat că există posibilitatea de a mai vedea dobânzi negative în Europa - „Dacă vom vedea în România o dobândă-cheie negativă, ce vom face? Vom multiplica cu 2,5? Vor veni băncile cu bani de acasă ca să poată să dea credite? Evident că aceasta pune sub semnul întrebării şi portofoliul curent de împrumuturi“. Spre exemplu, în cazul unei dobânzi cheie de -1%, costul creditelor va fi de -2,5%. Dănescu a menţionat că a încercat să explice aceste aspecte şi în Comisia economică din Senat, dar acolo i s-a cerut să spună doar dacă este sau nu de acord cu propunerea - „Este nevoie de dialog raţional, mai puţin politic, pentru că economia nu prea face politică“.