AȘA SĂ FIE? Câteva documente emise și circulate intern de Raiffeisen Bank demonstrează clar, fizic, că împrumuturile în franci elvețieni nu numai că nu erau mai ieftine decât cele în lei și euro, dar, prin majorări succesive ale dobânzii, ajunseseră să fie chiar mai scumpe, notează avocatul Gheorghe Piperea - „Așadar, e clar acum că acea clauză care pune riscul valutar exclusiv pe capul debitorului nu face parte din obiectul contractului. Comparațiile care se făceau în ZF (o publicație serioasă și echidistantă, de regulă) și în „presa“ amicală cu banksterii, din care rezulta că debitorii în CHF ar fi fost avantajați față de cei în lei sau în euro, s-au bazat pe această mare și penală minciună a bancherilor. Aceleași documente probează și ceea ce a sugerat avocatul geneal la CJUE, Niels Wahl, respectiv că la un credit în care nu există, în contra-partida riscului valutar, un cost mai redus, clauza de risc nu face parte din obiectul principal al contractului și, deci, poate fi considerată abuzivă“. Documentele în cauză nu mai pot fi depuse, fizic, la dosarul cauzei de la Curtea de Justiție a UE (Andriciuc și alții contra Banca Românească - n.r.); dar, spune Piperea, dacă ele sunt circulate intens pe internet, există o șansă de-a ajunge la cunoștința judecătorilor CJUE, care le-ar putea lua în considerare, așa cum au făcut și cu decizia din 6 februarie a Curții Constituționale a României privind nominalismul momentar („O decizie greșită, de altfel, potrivit documentelor în cauză“).

ȚEAPĂ DE MANUAL Avocatul Gheorghe Piperea mai notează că, atunci când își instructau subordonații cum să le explice clienților de ce trebuie ca ei, debitorii, să rămână neapărat captivi ai creditelor CHF Raiffeisen, șefii foloseau această frază din manualul de informare deceptivă și alte practici înșelătoare - „Clientul a beneficiat de o dobândă promoțională în primul an, care i-a permis încadrarea la un credit mai mare; acum, dobânda a devenit variabilă și a fost adusă la nivelul de piață. Dar se poate spune că beneficiază în continuare de o dobândă bună (8,5%, față de 9% cât este acum costul curent din oferta băncii)“. „Așadar, dacă acei clienți nu puteau să ia un împrumut adaptat surselor proprii de finanțare, dar la dobânda din piață, măcar să ia un credit mai mare, cu cost fix în primele 12 luni, după care dobânda revenea la standard și, ulterior, creștea progresiv, până cineva, cumva, crăpa. Să se afunde omul și mai mult în supra-îndatorare... Halal creditare responsabilă“, conchide Piperea. Evident, produsul a fost notificat și aprobat în prealabil de banca centrală - „Desigur, BNR nu are nicio vină pentru această creditare iresponsabilă. Ba chiar niciuna!“.