UN DEAL CARE A OMIS PRIVAȚII Până când economia reală nu se repară, de reducerea dobânzilor la credite nu va beneficia decât statul, afirmă analistul Florin Cîțu. El punctează că, din 2008 și până în prezent, proporția împrumuturilor către sectorul guvernamental (ca procent în activele toale ale bancherilor) a crescut de la 5 la 20; îngrijorător este că, în tot acest timp, activele băncilor au scăzut, odată cu împrumuturile către mediul privat. „E o dublă lovitură - un sector bancar mai mic, cu o expunere mult mai mare pe datoria statului. Ar fi interesant de aflat dacă s-a ajuns aici pur și simplu sau dacă ăsta este un rezultat al negocierilor dintre bănci și BNR. Oricum, se vede foarte bine conflictul de interese. Banca centrală nu are cum să (de)reglementeze în interesul pieței bancare, pentru că statul are nevoie de finanțare. Când piețele externe care mai funcționează cât de cât te penalizează pentru politici economice dezastruoase, este în interesul reglementatorului să aibă „prieteni“ la nivel local. Tocmai de aceea, trebuie întărite pârghiile de control din exterior asupra BNR. Ca să ne asigurăm că nu face deal-uri cu cei pe care îi reglementează, în defavoarea consumatorului“, notează Florin Cîțu.

BANCHERII, ȚINUȚI ÎN FRÂU Analistul apreciază că evoluția bizară a pieței bancare poate fi explicată doar de o înțelegere tacită între BNR și bancheri. De ce? Foarte simplu. „În 2009 - 2013, ratingul României era junk, cu risc mare de faliment. Politicile economice, fiscale și monetare din perioada 2006 - 2008 au exagerat ciclul economiei și au făcut-o mult mai fragilă. Nu cred că exista manager de risc într-o bancă care să fi aprobat o expunere atât de mare pe un asemenea „client“, în detrimentul firmelor“, spune Cîțu. Există totuși o explicație care arată că acțiunile din piața bancară au fost... premeditate. BNR „oferea“ lichiditate băncilor, în schimbul obligațiunilor de stat, dar numai pe termen scurt, pentru perioade de șapte zile. Astfel, băncile așteptatu în fiecare săptămână să vadă dacă banca centrală va prelungi sau nu injecția de lichiditate. „Era imposibil pentru bancheri să crediteze economia pe termen lung, așa că s-a ales soluția mult mai simplă, dar mai riscantă - expunerea pe datoria statului“, mai spune analistul Florin Cîțu. El consideră că implicațiile sunt majore și ar trebui să ne intereseze mult mai mult decât creșterea accizei la carburanți, spre exemplu - „Chiar dacă, pe termen lung, efectele politicii monetare sunt neutre, pe termen scurt, ea poate fi devastatoare, dacă este abuzată“.