CU „NU“ ÎN BRAŢE De zece luni încoace, Banca Naţională a României (BNR) taie dobânda-cheie şi susţine că mecanismul prin care deciziile de politică monetară sunt transmise în piaţă funcţionează. Şi totuşi, creditarea nu merge. La orice oră din zi, prin băncile noastre bate vântul, iar simpla vedere a unui om îi sperie teribil pe angajaţii de criză din instituţii. Ei sunt veniţi după 2009, aşa că n-au prea văzut clienţi. Merge sau nu sistemul BNR? FMI spune că nu merge şi că trebuie întărit, analiştii sunt de acord, ba chiar şi banca centrală este de acord, într-o anumită măsură. Guvernatorul Mugur Isărescu notează că e loc de întărire, dar mai spune şi ceva foarte interesant - „Băncile care nu dau credite fie n-au bani, fie nu vor să facă asta“. Lichidităţile nu lipsesc din sistem, însă o mare parte din bani merg către stat, la licitaţiile săptămânale de obligaţiuni. Cât despre voinţă, situaţia este paradoxală - după zece luni de reducere a dobânzii-cheie până la minimul istoric de 3,5%, bancherii au majorat, în februarie, costurile la credite şi bonificaţiile oferite la depozite (!?!).

SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI Astfel, potrivit datelor băncii centrale, dobânzile la creditele din sold au crescut uşor, de la 8,8 la 8,97% pe an. Faţă de aceeaşi lună din 2013, dobânzile sunt mai mici cu circa două puncte procentuale. Creşterea este chiar mai mare la împrumuturile noi, unde dobânda a urcat de la 7,68 la 8,14% pe an. La creditele în lei, dobânzile au scăzut totuşi cu circa patru puncte procentuale, în ultimele 12 luni. Nu suficient, dacă e să ne uităm la soldul mereu pe minus al împrumuturilor. Pentru creditele în valută, datele BNR arată că dobânzile au fost, în medie, de 5,12% pe an în februarie, nivel similar cu cel din ianuarie, dar şi cu cel din 2013. Totuşi, dobânzile au scăzut puternic la creditele noi (de la 5,05% în ianuarie la 4,59% în februarie). Atenţie - este vorba cu precădere de creditele acordate firmelor. Pentru populaţie, dobânzile au crescut de la 5,82 la 6,18% pe an. Aşadar, când bancherii majorează dobânzile la credite şi oferă mai mult celor care fac depozite, înseamnă că vor bani sau că nu vor să crediteze? Un pic din ambele.

SOCOTEALA DIN TÂRG… Banii chiar contează într-o economie, iar băncile centrale care ignoră acest fapt o fac pe cheltuiala lor. „În fine, ca să fim drepţi, pe cheltuiala noastră. BNR a tăiat dobânda-cheie de la 5,25 la 3,5%, în ultimele zece luni, şi promovează asta drept dovadă a unei politici monetare relaxate? Dar chiar este? Dobânzile mici sunt justificate de inflaţia scăzută, spune banca centrală. Şi totuşi, aceeaşi instituţie spune că principalele motive pentru scăderea preţurilor sunt deficitul de cerere internă şi producţia agricolă peste medie“, notează analistul Florin Cîţu. Mai pe româneşte, dacă ignorăm anul agricol bun (ceva care ţine, nu-i aşa, de ploaie?), vedem că, de fapt şi de drept, explicaţia pentru reducerea dobânzii-cheie este politica monetară prea aspră din trecut. Oricât a scăzut indicatorul de referinţă, bancherii n-au făcut nicio mişcare până când BNR n-a redus şi rezervele minime obligatorii. Iar acum, în plin şoc post-acciză suplimentară la carburanţi şi majorări de preţ la gaze, aceiaşi bancheri scumpesc creditele. În mod clar, ceva e în neregulă.