De multe ori ne plângem de clauzele abuzive cuprinse în contractele de la bănci. Şi, de cele mai multe ori, ne plângem după ce semnăm respectivele contracte. Motivele? Diverse: corpul de literă era prea mic şi mi-am uitat ochelarii acasă, era prea mult de citit şi n-am avut timp, limbajul mă depăşeşte (aici nu sunt prea mulţi care să recunoască acest aspect) sau pur şi simplu eram atât de fericit că mi-au dat ăştia banii, încât nu mai conta niciun fel de clauză. În acest context, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, încearcă să adopte o tendinţă cât se poate de corectă şi să ţină în echidistanţă cele două tabere: cei care dau banii şi cei care au nevoie de ei şi îi cer. „Clauzele abuzive reclamate de debitorii băncilor sunt cuprinse în contracte pe care clienţii le-au semnat şi pe care trebuie să şi le asume”, spune guvernatorul, reluând totodată ideea că atât stabilitatea sistemului financiar-bancar, cât şi deponenţii trebuie protejaţi. „Clauzele abuzive sau neabuzive sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Tot într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi. Faptul că nu am înţeles, nu am ştiut cum e cu riscul valutar este, să spunem, un argument“, a afirmat Isărescu, într-o conferinţă de presă. El opinează că nu este de glumit cu depunerile pe care nouă milioane de români le au în sistemul bancar, reprezentând aproape jumătate din valoarea PIB-ului. „Băncile dau cu împrumut nu banii lor, ci banii deponenţilor. Băncile nu depun banii din depozite într-un seif de unde să îi scoată şi cu dobândă, ci împrumută cu mai multă sau mai puţină abilitate clienţilor. Aşa funcţionează băncile“, a spus Isărescu.

EPISODUL FRANCILOR ELVEŢIENI În România sunt puţine credite în franci elveţieni, situaţia noastră nefiind nici măcar comparabilă cu cea a Ungariei. „Eu bănuiesc, nu bănuiesc aiurea, persoane care în urmă cu câţiva ani stăteau ca o ciocănitoare, ne băteau la cap ce avem cu creditarea în valută, de ce apărem de fiecare dată la televizor sau în presă şi avertizăm asupra creditării în valută, acum vin să ne vorbească despre clauze abuzive. Vezi, Doamne, sunt persoane care n-au ştiut ce riscuri îşi asumă când au luat un credit în franci elveţieni“, a afirmat Isărescu.

UN PARADOX Isărescu a reiterat ideea că se caută un echilibru între deponenţi şi debitori, pentru că există o relaţie între aceste două categorii, fiind puse „faţă în faţă“ în bilanţul băncilor. El spune că tot clienţii pun presiune pe clauzele abuzive, deşi le reclamă, când vor să acceseze credite în valută, cu toate că acestea sunt deocamdată mai ieftine decât cele în lei. „Suntem într-o situaţie kafkiană, sunt clauze abuzive, dar vrem credite în valută. Creditul în valută are un cost vizibil şi unul ascuns, incert, care, atunci când apare, declanşează clauze abuzive. La costul vizibil al creditului în valută trebuie adăugat costul invizibil al cursului valutar“, a explicat Isărescu.

ATACUL LA BĂNCI TREBUIE PARAT Şeful misiunii FMI în România, Andrea Schaechter, a declarat, săptămâna trecută, că măsura prin care clauzele abuzive ale creditelor bancare ar urma să fie denunţate în instanţă şi eliminate din contracte poate submina sistemul financiar, afectând milioane de deponenţi, astfel că trebuie găsit un echilibru între protecţia debitorilor şi stabilitatea sectorului. Şi Isărescu anunţa, la începutul lunii iulie, că studiul realizat de banca centrală privind clauzele abuzive din contractele băncilor relevă un „impact major“ asupra sistemului bancar şi a deponenţilor, considerând că aceştia din urmă trebuie să fie protejaţi în locul debitorilor care dau în judecată băncile. Aşadar, tot clienţi ai băncii ne numim, fie noi deponenţi, fie debitori, iar mesajul general este unul singur: Să stea toată lumea liniştită! Nimeni nu are de câştigat din faptul că-şi plăteşte sau nu datoriile! Autorităţile au avut grijă ca posibilitatea denunţării clauzelor abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare (care trebuia aplicată din luna iulie), să se amâne. Aşadar, despre articolul din Codul de procedură civilă care oferă posibilitatea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să denunţe în instanţă clauzele abuzive şi să le elimine din toate contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, mai discutăm în luna octombrie. Sursa amânării? Însăşi cererea expresă a FMI, care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar. Oare?