Euro a devenit principala valută de împrumut, întrucît dolarul şi-a pierdut atractivitatea ca urmare a creşterii semnificative a dobînzilor. Cît priveşte francul elveţian, acesta nu a reuşit încă să se impună în faţa monedei unice. La împrumuturile în valută, dobînzile practicate fluctuează în funcţie de dobînzile interbancare de pe piaţa internaţională. Se observă, astfel, că dobînzile la euro au avut o evoluţie mult mai calmă decît cele la dolari. Atunci cînd contractezi credite imobiliare, primul lucru de care trebuie să ţii cont este faptul că împrumutul va fi luat o perioadă lungă, chiar şi de 35 de ani. Din acest motiv, trebuie avut în vedere faptul că adoptarea euro ca monedă naţională este programată de Banca Naţională a României în perioada 2014-2015.

De la acea dată, salariile vor fi încasate în moneda unică, iar riscul valutar asociat creditelor imobiliare în euro va dispărea. În aceste condiţii, dacă împrumutul este contractat pe o perioadă de mai mult de 10 ani, creditele în euro s-ar putea dovedi mult mai avantajoase decît cele în dolari. În acest moment, creditele în franci elveţieni par a fi extrem de atractive, datorită dobînzilor foarte mici. Cu toate acestea, tendinţa este de creştere. Avînd în vedere perioada mare de rambursare a creditelor pentru o locuinţă, este posibil ca, în cîţiva ani, diferenţa dintre dobînzile la euro şi cele la franci elveţieni să devină nesemnificative, sînt de părere analiştii economici. Însă, schimbul valutar va fi întotdeauna mai costisitor decît la euro. Cursul de schimb al leului pentru francul elveţian se determină transformînd mai întîi moneda naţională în euro. Apoi se face trecerea în franci. Astfel, cursul pentru francul elveţian include, de fiecare dată, o marjă suplimentară de profit, pe care băncile o percep la schimburile valutare. Acest dezavantaj apare atît la utilizarea creditului, cît şi la rambursarea ratelor.