“Învăţaţi să fiţi fermieri în Uniunea Europeană!”. Aşa sună îndemnul Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru agricultorii români. Însă, în ciuda tuturor previziunilor optimiste, ţăranii riscă să rămînă fără obiectul muncii. Banii, aprox. 12 miliarde de euro care urmează să vină de la UE pentru agricultura şi dezvoltare rurală nu pot fi absorbiţi în lipsă de cofinanţare. Însă băncile - singurele care ar putea să susţină acest proces - nu pot oferi credite fermierilor atîta timp cît aceştia nu pot garanta că vor avea de unde să înapoieze banii.

Odată cu integrarea în UE, agricultura românească trebuie să treacă de la faza de subzistenţă la dezvoltare rurală. Teoretic, în prezent există şi programe şi fonduri suficiente care să facă din ţăranii români, fermieri europeni. Practic, însă, pentru a avea acces la banii europeni, agricultorii ar trebui, fie să suporte o parte semnificativă din investiţie, fie să apeleze la un credit bancar. Din nou, teoretic statul pare să se fi gîndit la toate. Astfel, cei care solicită un credit bancar pentru achiziţionarea de tractoare agricole noi sau pentru a cumpăra animale vor înapoia băncilor doar jumătate din banii împrumutaţi, restul sumei urmînd a fi suportată de la buget. Problema, însă, abia aici începe. “Pentru a putea încredinţa bani unui producător agricol sub formă de credit, banca trebuie să aibă siguranţa că îi va putea şi recupera. Or, în momentul de faţă, fermierul care solicită un credit nu ştie dacă producţia se va realiza, nu ştie dacă nu va veni un îngheţ, o inundaţie care să i-o distrugă sau dacă va obţine, în final, preţul pentru ea”, a declarat, ieri, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea.

Dreptatea este de partea băncilor

Între cele două părţi, producătorii agricoli consideră că dreptate au băncile şi că facilităţile acordate de Ministerul Agriculturii nu sînt decît praf în ochi. Mai mult, ei spun că, deocamdată, agricultura se află în prag de colaps din lipsa fondurilor, drept pentru care singura soluţie va fi ca de la primăvară să iasă în stradă. Potrivit specialiştilor, problema creditării este atît de veche încît numai Ministerul Agriculturii putea să lanseze o asemenea inepţie. “Nu ştiu la cine s-a gîndit cînd a oferit aceste subvenţii, dar la producătorii agricoli sigur, nu”, a subliniat Tudor Dorobanţu, vicepreşedintele sindicatului Agrostar. În opinia sa, ministerul ar trebui să cheme la discuţii producătorii agricoli şi nu procesatorii pentru a “vedea ce vrem noi şi ce pot ei să facă pentru asta”.

În condiţiile actuale, pentru a beneficia de facilităţile oferite de Ministerul Agriculturii, ţăranul trebuie facă un drum la bancă, să convingă banca să-i acorde un credit, să are pămîntul, să semene, să culeagă recolta şi să o vîndă un preţ care să-i asigure profit. Abia după toate acestea, se poate gîndi că nu va trebui să returneze la bancă decît o jumătate din banii pe care i-a primit. “De ani de zile mergem la Ministerul Agriculturii cu propuneri concrete, dar nu se întîmpla nimic. Adică, statul arată că este dispus să ofere subvenţii, dar subvenţiile sînt nefuncţionale”, subliniază Graţian Gheţea. Acesta consideră că o soluţie a problemei ar fi ca ministerul să acorde subvenţia sub forma plăţii unei prime de asigurare a culturii, astfel ca banca să poată sta liniştită că îşi va recupera banii şi în cazul în care cultura ar fi afectată de fenomene naturale. “Poate va exista o zi cînd reprezentanţii altor instituţii decît cele ale statului vor lua în serios propunerile noastre şi vor găsi o schemă care să dea încredere şi băncilor şi societăţilor de asigurări”, mai spune reprezentantul ARB. Acesta a mai afirmat că “este exclus ca într-un viitor foarte apropiat să vedem o dezvoltare a creditului agricol. În condiţiile în care alte instituţii, şi mă refer aici la Ministerul Agriculturii, nu înţeleg că agricultura trebuie să ajungă să funcţioneze în condiţii normale ca în toată Europa, nu se poate aştepta nimic de la sistemul bancar. Practic, creditul agricol este, la ora actuală, îngheţat”.