CE SĂ ESTE OARE? Fostul bancher Lucian Isar continuă seria atacurilor la adresa BNR & Co., mai ales că deja circulă zvonuri despre pensionarea eternului guvernator Mugur Isărescu. De asemenea, după alegerile parlamentare din toamnă, CA al băncii centrale ar putea suferi modificări. Iar Isar își dorește probabil un job. În fine, tema de azi este creditul în franci elvețieni, mai exact clauzele abuzive girate de BNR. Și asta pentru că Mugur Isărescu nu știe cum e viața cu credit în CHF, spune Isar - „El a avut un împrumut în euro la Volksbank, de care a și uitat într-o conferință de presă, până i-a amintit ANI. L-a plătit repede, printr-o creștere de venituri, aprobată de CA (legal, se insistă). A ajutat și o tranzacție inspirată cu un apartament aflat la vânzare la UniCredit, la un preț personalizat“. Când vine vorba de creditul în franci, de clauzele abuzive din contractele populației și de dobânzile care au ajuns chiar și la 8.000% (DAE), cei din BNR spun că totul s-a reglat/se reglează și dau exemple din alte țări, continuă Isar - „Ce uită să spună este cum și cât de repede au corectat alte state aceste derapaje!“. Întârzierea e motto-ul bankingului românesc, însă, explică fostul bancher - „Dezvoltarea și penetrarea sectorului bancar au fost întârziate premediat în România, dintr-un motiv cât se poate de banal. Nu aveau suficiente rude, prieteni și acoliți care să ocupe poziții de conducere. Bazinul Drăgășani a fost prins depopulat fix în faza de expansiune a bankingului. Dar când piața s-a deschis, pe partea de retail și real estate, personalul din bănci s-a triplat în doi ani, iar ritmul a favorizat scăpările de cunoștințe elementare“.

DIRECTIVĂ UE? CE-I AIA? Atunci, în 2006 - 2007, au apărut și noile produse de creditare, normale și de baze în alte state din UE. Și pentru toate (dar TOATE), băncile aveau nevoie de aprobarea băncii centrale. „Și uite așa transpare necinstea din declarațiile guvernatorului, care a susținut că BNR nu a avizat contractele cu clauze abuzive. Ce, erau la pachet și nu le-a văzut? Oricum, cu sau fără start furat, creditarea în România a început pe fondul unei capcane macroeconomice greu de justificat doar prin nepriceperea lui Isărescu. Cursul de schimb era supra-apreciat, iar asta crea impresia de bogăție. Dobânzile în lei erau menținute la un nivel ridicat, pentru a împiedica finanțarea în lei a populației, iar rezervele minime erau ridicate. În lipsa instrumentelor de injectare în bănci de lichiditate pe termen lung, pe care le au celelalte bănci centrale, creditarea era greu de gestionat“, explică Lucian Isar. El adaugă că nici reglementările comunitare n-au ajuns aici când ar fi trebuit - „Directiva UE pentru CHF se numește MIFID și spune clar că nu poți vinde produse financiare exotice persoanelor fără pregătire financiară, dovedită printr-un chestionar, sau fără o avere considerabilă. Dacă Isărescu & Co. ar fi ținut cont de ea, băncile autohtone n-ar fi avut voie să dea credite în franci pe 20 de ani unor persoane cu grad de îndatorare 70%!“. Practicile înșelătoare de marketing ale băncilor sunt subiect de multiple procese în diverse state. Va fi și la noi așa. Cât de curând.