LEUL, O PROBLEMĂ Rata creditelor neperformante a crescut la 16%, în iunie, de la 14,3% în decembrie 2011, un efect direct al deprecierii puternice a leului şi ponderii ridicate a creditului în valută, potrivit raportului Băncii Naţionale a României (BNR) asupra stabilităţii financiare. „Ritmul susţinut de creştere a indicatorului, în prima lună a anului, reflectă, în parte, ajustările impuse de trecerea la IFRS (standardele internaţionale de raportare financiară, care obligă băncile să treacă în bilanţuri şi creanţele neperformante din conturi) şi reevaluarea calităţii unor credite restructurate în anii precedenţi. Din februarie, rata împrumuturilor neperformante a crescut ceva mai lent. Totuşi, vulnerabilităţile provenind din stocul mare al creditelor în valută s-au menţinut, iar riscul asociat acestui tip de finanţare a continuat să crească mai rapid decât în cazul creditării în lei”, se arată în raportul BNR. Analiştii băncii centrale spun că vor continua să monitorizeze cu atenţie creditarea în valută, „întrucât evoluţiile nefavorabile semnificative ale cursului de schimb pot afecta sensibil capacitatea debitorilor de a-şi plăti datoriile”. În plus, banca centrală are în vedere noi măsuri pentru gestionarea adecvată a riscurilor care ţin de creditul în valută, în conformitate cu recomandările Comitetului European de Risc Sistemic (CERS).

BĂNCILE GRECEŞTI, ÎN REGULĂ Rata solvabilităţii sectorului bancar s-a menţinut, începând cu 2009, pe un palier adecvat, de circa 15%, cu mult peste pragul reglementat de Uniunea Europeană, de 8%, dar şi peste nivelul impus de BNR încă de la debutul crizei financiare, de 10%. Potrivit raportului, indicatorul solvabilităţii băncilor greceşti s-a situat permanent peste nivelul mediu al sectorului bancar. Totodată, provizionarea creditelor a rămas permanent la valori corespunzătoare acoperirii riscurilor aşteptate din activitatea de creditare. Ajustarea finanţării de la băncile-mamă (care asigură cea mai mare parte a finanţării externe) s-a realizat ordonat, continuându-se procesul de reducere treptată a dependenţei băncilor româneşti de finanţarea externă (de la 22,5% în decembrie 2010, la 22,3% în decembrie 2011, respectiv la 20,6% în iunie 2012).

ACORDUL CU FMI, O ANCORĂ Nu în ultimul rând, banca centrală spune că stabilitatea financiară din România s-a menţinut robustă pe parcursul lui 2011 şi în prima parte a lui 2012, în pofida unui mediu dificil. „Angajarea autorităţilor într-un nou acord preventiv de finanţare cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială reprezintă o ancoră de credibilitate şi suport pentru continuarea reformelor care vor consolida creşterea economică durabilă, cu efect benefic şi în ceea ce priveşte diminuarea presiunii asupra calităţii activelor bancare”, conchid cei de la BNR. Ca de obicei, Banca Naţională face un îndemn la prudenţă, pe fondul „provocărilor importante care se manifestă atât pe plan extern, cât şi intern”.