Creditele ipotecare, destinate construirii sau cumpărării de locuinţe, împrumuturi care domină afacerile băncilor în ţările dezvoltate ale Europei şi Americii şi care au dus la dezvoltarea puternică a societăţii şi economiei acestor ţări, suferă în România. Se ştie că pentru o familie tînără, cumpărarea propriei locuinţe este primul obiectiv. În acelaşi timp, foarte puţini tineri dispun de resurse financiare şi de garanţiile necesare contractării unui credit pentru casă. Din acest motiv, a apărut creditul ipotecar, care în România are chiar şi o lege specială. Din păcate, această lege se dovedeşte a avea efecte destul de slabe. Este vorba de posibilitatea obţinerii unui credit pentru cumpărarea sau construirea unei case, împrumut care se poate garanta cu viitoarea construcţie sau cu imobilul ce urmează a fi achiziţionat. Cu alte cuvinte, nu este necesară o garanţie suplimentară pentru obţinerea finanţării, precum o ipotecă pe un alt imobil sau un depozit bancar. Din păcate, în România puţine bănci au fost dispuse, pînă recent, să acorde astfel de credite, preferînd să nu-şi asume riscuri prea mari, în condiţiile în care puteau oferi suficiente credite de consum, cu riscuri mult mai mici şi din care se obţin profituri mai mari, ca urmare a costurilor mai ridicate pe care trebuie să le plătească clienţii.

Deşi analiştii şi bancherii se aşteaptă ca volumul creditelor de consum să se reducă treptat, statisticile îi contrazic. Cel puţin deocamdată. Potrivit ultimelor date ale Băncii Naţionale a României, românii au contractat credite ipotecare în valoare de aproape un miliard de lei, în timp ce volumul creditelor de consum este de cinci ori mai mare: aprox. 5,5 miliarde de lei. Suferinţa creditelor ipotecare are mai multe cauze. Potrivit bancherilor, dezvoltarea lentă a sectorului imobiliar din ultimii 15 ani şi deficitul uriaş de locuinţe a împiedicat existenţa unei pieţe veritabile a creditului ipotecar. Abia în ultimii ani au început să se dezvolte proiecte ample de ansambluri imobiliare ce permit contractarea mai multor credite. Totodată, piaţa imobiliară nu se poate dezvolta în absenţa unei cereri consistente de noi locuinţe finanţate prin credit. Acest fenomen nu a putut avea loc, din cauza salariilor mici ale majorităţii românilor, care nu le-au permis contractarea unui credit, precum şi a restricţiilor de creditare impuse de BNR, în condiţiile păstrării echilibrelor macroeconomice. În realitate, aceste restricţii nu au făcut decît să distorsioneze piaţa de credite, în favoarea celor de consum. În condiţiile în care, pînă de curînd, era necesar un avans de minimum 25% din valoarea locuinţei pentru a obţine un credit ipotecar, băncile au dezvoltat alte tipuri de credite ca alternativă la cel ipotecar, dar pentru care nu este nevoie de avans. Este vorba de creditele de nevoi personale garantate cu ipotecă, acordate pe perioade la fel de mari ca un credit ipotecar şi în condiţii asemănătoare.