Religia face parte din natura umană, iar creierele oamenilor sînt programate să creadă în Dumnezeu, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în revista ”New Scientist”. Această descoperire a fost făcută în urma unor studii efectuate pe bebeluşi şi pe copii, care au demonstrat că encefalul acestora este astfel programat încît micuţii consideră că spiritul este separat de corp. Această separare face ca oamenii să creadă în fenomenele supranaturale, să aibă prieteni imaginari în copilărie şi să creadă în diverşi zei. Un alt studiu a sugerat că mintea umană se naşte cu un simţ supradezvoltat al raportului cauză-efect, care îi determină pe oameni să caute un scop şi un anumit model în absolut toate lucrurile, chiar şi acolo unde acestea nu există. Ambele studii vin în sprijinul teoriei conform căreia oamenii sînt programaţi să creadă în zei.

Profesorul Paul Bloom, psiholog în cadrul Universităţii Yale din SUA, a declarat: ”În prezent există multe dovezi care confirmă faptul că unele dintre fundamentele credinţelor noastre religioase sînt programate. Toţi oamenii au aceste circuite cerebrale, care nu dispar niciodată”. Pe măsură ce îmbătrînesc, oamenii se concentrează mai mult asupra dimensiunii morale a credinţei şi mai puţin asupra componentei ei supranaturale, au precizat cercetătorii. Oamenii de ştiinţă consideră că atunci cînd circumstanţele sînt nefavorabile, oamenii rezistă cu greu predispoziţiei lor către supranatural, acesta fiind, probabil, motivul pentru care foarte multe persoane se îndreaptă spre religie în perioadele de criză.

Richard Dawkins, unul dintre cei mai faimoşi atei britanici, combate aceste argumente şi susţine în romanul său, ”God Delusion”, faptul că religia se propagă prin îndoctrinare, în special în cazul copiilor. ”Evoluţia îi predispune pe copii să înghită tot ceea ce le spun părinţii şi bunicii lor, iar obedienţa este importantă în procesul de supravieţuire”, a declarat Dawkins. Alţi oameni de ştiinţă consideră că religia s-a răspîndit deoarece ea a contribuit la supravieţuirea strămoşilor oamenilor. Convingerile religioase comune i-au ajutat pe strămoşii oamenilor să formeze grupuri, cooperînd la vînătoare, culesul recoltelor şi îngrijirea copiilor şi reuşind astfel să întreacă alte grupuri rivale.